Știm că de la părinţi se transmit copiilor, în mod ereditar, nu numai însuşirile fizice, ci şi cele duhovniceşti. Tocmai datorită acestei eredităţi au strălucit lumii luminători ai curăţiei, binelui şi iubirii ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Botezătorul Domnului, loan... Şi aceasta ne face să medităm la îndatoririle noastre nu numai faţă de Dumnezeu, ci şi faţă de neamul omenesc.

Naşterea de prunci este lucrarea mare şi sfântă a perpetuării neamului omenesc, şi misiunea căsătoriei trebuie să fie nu plăcerea trupească, în care degenerează adeseori căsnicia, ci marea şi sfânta lucrare a naşterii de prunci şi a educării lor întru curăţie. Conştiinţa acestei mari răspunderi pe care o avem ne îndatorează pe toţi să fim vrednici de a naşte prunci; trebuie înrădăcinat în noi simţul răspunderii pentru posteritatea noastră: dacă aceasta va fi rea sau nimicnică, va fi şi din vina noastră. Vom fi răspunzători, fiindcă transmitem ereditar însuşirile noastre sufleteşti – şi marea datorie a părinţilor este să-şi aducă totdeauna aminte de acest lucru, să-şi biruie totdeauna păcatele şi patimile, să se pocăiască totdeauna înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor, să-şi curăţească inima totdeauna, pentru a transmite copiilor curăţia aceasta. (Sfântul Ierarh Luca al Crimeei)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 18)