Particularitatea bisericii ștefaniene de la Războieni

Maria Burlă

Biserica Mănăstirii Războieni s-a sfințit la 8 noiembrie 1496, după 20 de ani de la sângeroasa luptă, o distanță în timp destul de mare față de obiceiul pe care-l avea Ștefan cel Mare, de a construi un lăcaș de rugăciune după fiecare bătălie, indiferent dacă o pierdea sau o câștiga. „Probabil că țara era secătuită și sufletul lui, de asemenea”, consideră stavrofora Olimpiada Neagu, stareța Mănăstirii Războieni, care ne-a spus câteva detalii referitoare la acest lăcaș de rugăciune.

Particularitatea bisericii Mănăstirii Războieni e ridicarea ei pe oseminte de eroi; ea este necropolă, este monument istoric și mausoleu, în același timp. În cripta comună de la temelia lăcaşului au fost găsite schelete fără cranii. Se consideră că acești eroi sunt oștenii lui Ștefan cel Mare, care au fost decapitați de către turci, cerându-li-se înainte să se lepede de credința ortodoxă. Din tradiție se spune că ale lor cranii lor ar fi undeva sub sfânta masă, pentru o cinstire mai mare. Iată de ce biserica are caracter comemorativ. Biserica este micuță şi austeră. Probabil că Ștefan cel Mare nu a pictat-o pentru simplul motiv ca cel care se reculege în această biserică să se poată concentra mai bine asupra tragicului moment de la 1476.