Patimile ard şi înfierbântă pururea
Sufletul pătimaş e chinuit totdeauna de relele deprinderi din el, având pururea amara amintire şi dureroasa îndeletnicire cu patimile, care-l ard şi înfierbântă pururea.
Deci puteţi înţelege din cele de aici, ce va avea să pătimească nenorocitul din partea lor şi ce necazuri va avea acolo. Căci când se arde cineva, nu ştie ce este ceea ce-l arde; ce foc şi ce lemne îi pricinuiesc arderea aceasta. Dar dacă are cineva în trup un amestec de sucuri amare, nu-l arde însuşi acest amestec rău şi nu-l tulbură pe el totdeauna şi nu-i necăjeşte viaţa?
Aşa este şi cu sufletul pătimaş. Nenorocitul e chinuit totdeauna de relele deprinderi din el, având pururea amara amintire şi dureroasa îndeletnicire cu patimile, care-l ard şi înfierbântă pururea. Şi pe lângă acestea, cine poate, fraţilor, să descrie locurile cele înfricoşătoare, trupurile acelea chinuitoare ce slujesc spre o astfel de suferinţă a sufletului, fără să se strice, apoi focul acela negrăit, întunericul, puterile acelea năprasnice, pedepsitoare şi celelalte mii de mijloace chinuitoare, câte s-au descris în chip felurit în dumnezeieştile Scripturi, toate pe măsura relei făptuiri a sufletelor şi a relelor lor amintiri?
Precum sfinţii primesc anumite locuri luminoase şi o bucurie îngerească, pe măsura bunei lor făptuiri, aşa şi păcătoşii primesc locuri întunecate, înceţoşate, pline de frică şi de spaimă, precum spun sfinţii. Căci ce este mai înfricoşător şi mai jalnic decât acele locuri în care sunt trimişi dracii? Și ce este mai amar decât chinul la care sunt osândiţi?
(Ava Dorotei, Diferite învăţături de suflet folositoare, XII, 3, în Filocalia, vol. IX, p. 599-600)
Ce înțeleg eu prin duhovnic?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro