Precum patimile sunt „boli duble”, atât ale trupului, cât și ale sufletului, lupta împotriva lor are, de asemenea, o dublă direcție: cu privire la trup și cu privire la suflet. În ceea ce privește trupul, ostenitorul trebuie să se nevoiască pentru a înlătura chipul și materia care ispitește, pentru ca pofta să nu se dezlănțuie. Cu privire la suflet, trebuie să veghem pentru a împiedica producerea și lucrarea gândurilor necurate. În lupta noastră împotriva patimilor, pot fi deosebite două etape esențiale:

1) Cunoașterea specificului fiecărei patimi, a modurilor ei de lucrare, dar și a metodelor de eliberare de ea;

2) Lupta efectivă împotriva patimilor, în vederea înlocuirii lor cu virtuțile contrare.

(Preot Ioan C. Teșu, Teologia necazurilor, Editura Christiana, p. 69)