Patimile sunt patimi și pentru călugări, și pentru ne-călugări, pentru mireni, și pentru cei care trăiesc celibi. Dacă noi ar trebui să înțelegem să fim călugări în căsătorie, asta înseamnă să avem o viață de rugăciune (o viață ascetică chiar) în căsnicie și aceasta fără să suspendăm relațiile sexuale. Pentru că, în vreme ce acestea sunt permise în căsătorie, în călugărie nu sunt. Și pentru fiecare om căsătorit problema este cum să trăiesc normal în calea pe care mi-am ales-o, iar calea pe care mi-am ales-o este căsătoria. Pe mine nu mă interesează cum să nu am relații cu soția mea. Sigur că pot să practic o perioadă de abstinență, o perioadă de post, pot face lucrurile astea, dar nu asta mă interesează pe mine. Pe mine mă interesează cum să nu greșesc înăuntrul celor pornite.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, pp. 99-100)