pătimire

Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi) ‒ ţara martirilor din primele trei secole după Hristos

Când focul persecuţiilor străine se stingea şi se făcea iarăşi pace în Imperiu, creştinii scoteau din păduri şi din morminte moaştele ascunse ale sfinţilor mucenici şi le aşezau cu cinste în cripte, anume zidite de ei, numite „martirioane”, peste care zideau biserici (bazilici) de piatră şi cărămidă, ale căror numeroase ruine se văd şi astăzi în toată Dobrogea.

Între singurătatea slăbănogului și setea samarinencei

Singurătatea nu înseamnă doar lipsa companiei, ci sentimentul părăsirii în viață de toți și de toate. A fi singur înseamnă a vedea în cel de lângă tine o lume aparte, zăvorâtă în ea însăși. Singur în viață – ce cumplit nonsens.

Sfântul Mucenic Efrem cel Nou ‒ drumul spre sfințenie

Luat în robie de turci și chinuit zi de zi, vreme de 8 luni, pentru a renunța la Hristos și a deveni musulman, Sfântul Efrem cel Nou a răbdat cu nădejde în Domnul toate muncile la care a fost supus, alegând mai degrabă să moară pentru Hristos, decât să trăiască fără El.

Ce să facem când simțim că ne copleșesc necazurile?

Dacă vă întristați pentru că vă defaimă și vă nesocotește lumea, vedeți-L pe El cum este mai ales defăimat, răstignit în mijlocul a doi tâlhari, batjocorit de toți, și luat în râs, împăratul împăraților, și atunci veți cunoaște că ocara ce ni se aduce, nu este mai nimic.

Dacă Hristos a suferit, noi, ucenicii Săi, putem alege altă cale?

În toată această perioadă inima se va schimba, iar sufletul se va înmuia și va simți Patima lui Hristos cu mai multă putere. Va cunoaște cât de mare este dragostea lui Hristos pentru om.

Suferințele cumplite ale Mântuitorului n-au fost doar cele de pe Cruce

Poate că oamenii obraznici se vor gândi: „Ce lașitate! De a cerut Tatălui ca paharul pătimirilor să Îl ocolească, dacă pentru aceste pătimiri a venit în lume?”. Din păcate, nu toți adâncesc ceea ce a trăit Domnul în inima Sa atunci.

Cine împarte ștergarul cu Hristos, acela ia cunună!

Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

Faceţi loc şi Domnului Iisus Hristos, de Ziua Învierii Sale!

În Săptămâna Patimilor, dureros ca o încrâncenare, calea noastră devine o intersecţie nesemaforizată, pe culoarele hypermarket-urilor. Mântuitorul tace în această Săptămână în faţa puterilor vremelnice, ştie că ideologia sufocă dragostea, nu vor înţelege nimic din jertfă. Cum să înţeleagă domnii lumii acesteia că se frânge şi pentru ei, care aparent au lumea la picioare? Hristos este lovit, umilit, prietenii îl părăsesc, prin inima Preacuratei trece sabia profeţită de dreptul Simeon. Noi ne gândim ce vom bea, ce vom mânca la masa de Paşti.

Să înțelegem de ce ne-a fost trimis Mântuitorul

În Săptămâna Mare s-au săvârșit niște lucruri cât se poate de mari: patimile și moartea Dumnezeu-Omului pentru neamul omenesc.

Săptămâna Sfintelor Pătimiri în imnele poetice ale Bisericii – Sfânta şi Marea Luni

Momente de tragică amintire, când Hristos a fost judecat, pălmuit, scuipat, părăsit de către ucenici şi apoi răstignit sunt văzute de către Biserică drept prilej de bucurie! De ce oare? Pentru că prin dureri şi răni, suliţă, moarte şi apoi Înviere, neamul omenesc s-a împăcat cu Dumnezeu, existând posibilitatea mântuirii noastre!

Pagini