Cât de îngust la minte este omul acela care, văzând cum casa lui stă gata să se prăbușească, în loc s-o repare și să-i pună proptele, face curățenie prin curte! Cât de nechibzuit este și acela care are trupul bolnav și, în loc să se îngrijească de vindecarea lui, stă și țese veșminte scumpe ca să-l împodobească!

În chip asemănător facem și noi cu sufletul nostru. În vreme ce a fost cuprins de patimi, în vreme ce este chinuit de mânie, slavă deșartă, dorințe rușinoase și atâtea alte răutăți, nu ne îngrijim de tămăduirea lui. Dar pentru ce ne îngrijim? Pentru traiul bun și pentru împodobirea trupului.

Dacă un urs scapă de la grădina zoologică și umblă liber prin oraș, ne vom închide în casele noastre, ca să nu ne întâlnim cu această fiară, care ne va sfâșia cu ghearele ei. Iar acum, când sufletul nostru este sfâșiat nu doar de o fiară, ci de multe, nici nu ne interesează.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 33)