Fiii de azi ai Bisericii sunt cu totul atipici, căci sunt produsul apostaziei generale. Ei vin la viața duhovnicească îngreuiați de mulți ani de viață în păcat, având noțiuni denaturate despre bine și rău. Adevărul lumesc asimilat de ei se ridică împotriva concepției despre Adevărul Ceresc care începe să prindă viață în sufletul lor. Iar aceste două adevăruri sunt, în esența lor, absolut diferite și ireconciliabile. Pe pământ, Adevărul Ceresc este bătut în cuie pe Cruce.

De asemenea, așa-numita pseudo-rațiune pământească, devenită călăuza omului contemporan, se împotrivește în mod direct și constant vieții duhovnicești. Auzind cuvintele de învățătură ale duhovnicilor, care sunt simple și, se pare, foarte accesibile, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu pot admite că aceste adevăruri se asimilează și se înțeleg numai atunci când sunt puse în practică în viață, căci altfel cuvântul va fi deformat și batjocorit.

Și iarăși apare o piatră de poticnire, căci nu se ajunge la împlinirea în viață a cuvântului auzit. Această împlinire necesită multe osteneli și eforturi asupra propriei persoane.

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, București, 2013, p. 16)