Pelinul: un mănunchi de beneficii pentru sănătate
Deşi o plantă banală, întâlnită la tot pasul, pe pajişti, la margini de păduri, în vii, pe stâncării, lângă ziduri şi alte locuri însorite, pelinul este cunoscut de mii de ani pentru virtuţile sale tămăduitoare.
Conform Atlasului botanic al României, pelinul face parte din genul botanic Artemisia, cele mai răspândite fiind speciile: Artemisia absinthium (pelinul alb), Artemisia vulgaris (pelinul negru), Artemisia maritima (pelinul de mare).
Pelinul alb, întâlnit, aşa cum spuneam aproape la tot pasul în satele româneşti, conţine un tezaur de principii active, dovedindu-şi eficienţa în tratarea a numeroase afecţiuni. În practica naturistă, încă din vechime, se utilizează frunzele şi vârfurile înflorite (lunile iulie-septembrie), când planta are un miros puternic aromat şi gust foarte amar.
Printre cele mai importante proprietăţi terapeutice pe care pelinul alb le prezintă, fitoterapeuţii enumeră: proprietăţi dezinfectante, diuretice, depurative, laxative, vermifuge, antiinflamatoare, stimulente gastric, tonic-amare şi cicatrizante (inter şi extern).
De altfel, la nivelul aparatului digestiv pelinul este cunoscut ca un calmant al indigestiilor, balonărilor, crampelor, intervenind eficient în gastritele hipoacide, în enterite, hepatită, dischinezie biliară, vome, constipaţie, hemoroizi, paraziţi intestinali şi lipsa poftei de mâncare;
De asemenea, preparatele din pelin pot fi utilizate cu succes în cazurile de astenie la persoanele anemice, în cazuri de convalescenţă, debilitate, anemie, dureri de cap, hipertensiune, boli pulmonare provocate de frig, reumatism, gută. Totodată, pelinul constituie un bun remediu pentru plăgile purulente, furuncule, ulceraţii, pecingine, umflături, contuzii, înţepături de insecte.
Cunoscutul specialist în fitoterapie, prof. univ. dr. Constantin Milică, susţine că această plantăar trebui să impună o mai mare atenţie, ba chiar ar trebui să intre în atenţia cultivatorilor de plante medicinale, care să extindă astfel de culturi, pentru a putea valorifica pelinul atât în alimentaţie, cât şi în tratarea bolilor.
Iată câteva dintre recomandările pe care prof. Constantin Milică le face în ceea ce priveşte tratamentele naturiste pe baza unor preparate din pelin:
-infuzia din una-două linguriţe de frunze uscate, la 200 ml apă clocotită; se beau două ceaiuri pe zi, înainte de mese, pentru stimularea poftei de mâncare sau după mese pentru alte afecţiuni;
-tinctură din 20 g herba uscată la 100 ml alcool 400; se iau 15-20 picături într-o infuzie de mentă îndulcită cu miere de albine, cu 30 minute înainte de mese, ca aperitiv;
-vin de pelin din 30 g vârfuri înflorite la 1 litru vin alb, se macerează şi se bea câte un păhărel înainte de mese ca aperitiv şi tonic sau după mese ca digestiv;
- sirop digestiv şi vermifug (din 150 g vârfuri înflorite la 1 litru apă fiartă şi 500 g miere);
- pulbere din frunze uscate şi măcinate, cu efecte febrifuge şi vermifuge;
- băi locale şi comprese cu decoct pentru tratarea rănilor greu vindecabile, ulceraţii ale pielii şi înţepături de insecte;
- cataplasme puse pe luxaţii şi umflături;
Atenţie, însă! Preparatele cu pelin nu se adminstrează intern femeilor însărcinate sau care alăptează, persoanelor cu iritaţii gastrice (ulcer gastric şi duodenal), persoanelor irascibile sau cu tendinţă spre congestie cerebrală.
Artemisia maritima (pelinul de mare) este o altă specie frecvent întâlnită la noi, în special în jurul lacurilor şi al terenurilor inundate. Se distinge prin culoarea alb-albăstruie a tufelor.
Deoarece această specie de pelin are puternice proprietăţi vermifuge şi cicatrizante, se foloseşte în combaterea viermilor intestinali (limbrici, oxiuri), în dizenterie, cangrene diabetice şi plăgi atone.
Potrivit prof. Constantin Milică, formele de utilizare depind de afecţiunile tratate. Astfel, în uz intern se administrează:
- infuzie dintr-o linguriţă seminţe şi vârfuri înflorite la 250 ml apă clocotită; se fierbe câteva secunde, se infuzează acoperit 10 minute şi se bea câte o cană dimineaţa, în 3 zile consecutive pe lună;
- sirop vermifug din 40 g pelin de mare, 40 g muşchi de Corsica, 20 g coajă de portocale amare, 20 g scorţişoară, 50 g zahăr şi 100 ml apă; se iau câte 2-4 linguri pe zi;
- pulbere în doză de 2-8 g puse în infuzie, lapte, miere sau sirop; se dau câte 1-2 g la copii în vârstă de 2-5 ani, 2-5 g la copii de 5-8 ani, în cure de 2-3 zile. După ultima doză se dă un purgativ.
În uz extern se aplică:
- decoct dintr-o mână de herba la un litru apă pentru spălarea plăgilor atone.
*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro