Din punct de vedere matematic, modulul unui vector reprezintă rădăcina pătrată din suma pătratelor componentelor sale pe fiecare axă de coordonate. Această logică ne conduce către o concluzie simplă: fiecare parte singulară, oricât de mică, contribuie la valoarea totală a vectorului.

Putem extrapola acest concept asupra ființei umane, deoarece fiecare dintre noi posedă aptitudini distribuite diferit, bazate pe capacitatea de a cultiva talanții primiți prin pronia divină și prin moștenirea noastră genetică și spirituală. Nu există o axiomatică absolută prin care să putem estima valoarea unei persoane folosind doar instrumentele epistemice din „naosul” experienței lumești; o astfel de ambiție ne-ar transcrie direct în plasticul nereciclabil al mândriei. 

Totuși, școala de gândire actuală tinde să construiască ierarhii tridimensionale, chiar dacă acestea există mai degrabă ca un ecou impresionist, fără un desen bine definit care să ne permită să percepem forma într-un context de clarobscur, aidoma Decalogului moral – ghidul fundamental al creștinului pentru a-și menține un itinerariu corect în viață.

Omul nu se poate situa pe o singură axă. Dacă întreaga sa concentrare și valoare s-ar limita la o singură dimensiune, el s-ar condamna singur la o existență incompletă. Progresul uman derapează atunci când dezvoltarea se produce doar pe latura materială, fără busola moralității noastre inerente. Așa cum orice obiect are nevoie de trei dimensiuni spațiale pentru a-și susține existența fizică, tot așa și spiritul are nevoie de valori pe toate dimensiunile sale. Urmarea unui arhetip impune o creștere pe ambele direcții: atât pe cea materială, cât și pe cea imaterială. Un punct are nevoie și de abscisă, și de ordonată. Aceste axe nu trebuie doar să se intersecteze într-o armonie matematică de moment, ci orice punct, pentru a se afla într-o simetrie perpetuă, trebuie să progreseze simultan pe ambele direcții.

Această progresie nu se realizează amestecând confuz experiența mistică cu cea cotidiană, și nici făcând un simplu transfer de la una la alta. Însă un spirit dezvoltat transdisciplinar va avea capacitatea de a lua decizii care să favorizeze progresul simultan al ambelor laturi. Fără a conferi o importanță egală acestor experiențe, trebuie să recunoaștem că uitarea de sine în filele laice pentru a te uni cu asceza și profunzimea mistică ar trebui să fie, de fapt, idealul curent al celor botezați: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 26).