Păi cum arată oamenii în viața reală? Câteodată par fericiți, câteodată nu. Și asta e ceva normal.

Dacă tinzi să îți pui masca lipsei de griji, eu bănuiesc că te strădui să ascunzi undeva adânc niște sentimente amare. Nu cumva ești încă plină de frici? Frica de a-ți pierde partenerul, de a fi părăsită, frica de a manifesta sentimente care din punctul tău de vedere sunt nedorite (întristarea, amărăciunea pierderilor).

Frica are ochii mari, și orice schimbare din viață ți se poate părea o pierdere, un eșec. Nu te grăbi să tragi concluzii. Viața nu constă numai din victorii. Înfrângerea este și ea o stare omenească. Omul care n-a cunoscut înfrângere pierde ceva din umanitatea sa și niciodată nu îi va înțelege pe ceilalți cu adevărat. Iar alteori înfrângerea poate duce în cele din urmă la o întorsătură fericită, la o altă viață, mai bună. Mulți oameni – atât copii, cât și adulți – trăiesc frici puternice. Când îndrăgesc pe cineva sau când apare un copil, frica de a pierde ceva atât de prețios poate fi așa de puternică, încât le va otrăvi viața ambilor parteneri. Uneori, respectiva frică apare din când în când. Episoadele corespund oscilațiilor de dispoziție sufletească. De obicei, frica însoțește proasta dispoziție, depresia. (...)

„Sunt deja adultă, dar și acum mă tem să spun pe față ce vreau. Probabil că mă tem să nu-mi pierd soțul, mă tem că n-o să mă mai iubească”, îmi spunea o femeie. Aceasta evita orice confruntare, temându-se de ciocnirea cu realitatea. Orice dezacord cu soțul și orice întrebare pe care acesta i-ar fi putut-o pune ca răspuns la o dorință exprimată a ei o îngrozea. Frica o făcuse pe această femeie absolut inhibată. Mergea prin casă pe vârfuri atunci când soțul lucra la biroul său. Temându-se că o să-i displacă, devenea servilă. Oare aceasta este o relație sănătoasă?

Eu bănuiesc că în cazul dat pricina fricii trebuie căutată nu în soțul femeii, ci în părinții ei. Poate că aceștia nu îi permiteau să își exprime cu calm frica, și când acest sentiment apărea o tratau într-un asemenea mod, încât se simțea vinovată, „defectă”, umilită. Probabil că nu a avut posibilitatea să vadă cum se rezolvă în mod civilizat diferendele, fără zarvă și țipete, pe calea discuției și tratativelor. Nu cumva de asta orice diferend i se părea ceva extraordinar? 

Pentru a-ți forma o apreciere de sine adecvată este nevoie să faci eforturi îndelungate, și cel mai bine este ca în această întreprindere să nu fii singură. Fii răbdătoare. Nu trebuie să îți pui vreo mască. Atunci când îți spui: „E minunat să fii tu însuți”, arunci ca pe niște lucruri inutile și masca veseliei, și toate celelalte măști. 

(Valentina Moskalenko, Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie, Editura Sophia, București, 2017, pp. 55-57)

*Cartea se adresează femeilor care au dificultăți în a se raporta corect la iubire și relația cu un bărbat. Cu toate acestea, fiecare se poate regăsi într-o măsură mai mică sau mai mare și are ceva de învățat din ea.

Îți mai recomandăm și: Mituri despre dragoste și relația de iubire – partea I​

Mituri despre dragoste și relația de iubire – partea a-II-a