Când citim Sfânta Evanghelie, rămânem impresionaţi de reacţiile lui Hristos faţă de ceea ce se petrece în jurul Său. Atunci când Iuda merge să-L trădeze, Iisus îi spune: Astăzi, Fiul Omului S-a preamărit. La fiecare Liturghie, noi prăznuim acel moment şi îl repetăm în conştiinţa noastră. Dacă o putere vrăjmaşă vrea să ne ucidă, vom fi noi înşine în stare să spunem: Astăzi eu m-am slăvit şi Dumnezeu S-a preamărit prin mine? Cunoaşteţi cu toţi această istorie; ea este însăşi sensul vieţii noastre de fiecare zi.

Sunt foarte multe aspecte foarte subtile şi interesante în viaţa duhovnicească. Dar nu le vom cunoaşte dacă ne vom opri la nevoinţe exterioare. Pentru a ne schimba viaţa este necesară o asceză, să ne învăţăm a ne muta mintea de la lucrurile trecătoare şi pătimaşe către Dumnezeu. Astfel, viaţa noastră poate să devină foarte interesantă, chiar dacă este mereu legată de un efort dureros. Nu trebuie să încercăm să evităm această suferinţă. Să o trăim! Căci prin ea se exprimă dorinţa noastră de a-L urma pe Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 28)