Trebuie să slujim Biserica ca pe unicul Trup al lui Hristos, ca pe un singur organism, ca pe o singură substanță. Personalitatea fiecăruia este bucata de pământ încredințată lui pentru a o lucra, curăți și a o face să rodească. Lucrând cu noi înșine, lucrăm pentru întreg, pentru întreaga Biserică, pentru Capul ei, Mântuitorul Care S-a jertfit. Lăsându-ne însă terenul nelucrat, neglijându-l, osândindu-l, ne vătămăm nu numai pe noi înșine, ci și Biserica. Atunci când nu adunăm pentru propriul suflet, risipim ceea ce aparține Bisericii.

Slujirea noastră pentru Biserică constă în aceasta: ca prin propria noastră viață creștină, duhul valorilor Evangheliei să se răspândească în viața lumii, rușinându-i astfel pe vrăjmașii Bisericii. În calitățile noastre personale se află chezășia unității lăuntrice a Bisericii, luată în întregul ei, și a parohiei, în particular; din acest izvor provin înțelegerea reciprocă, ascultarea, unanimitatea în împlinirea țelurilor propuse, osteneala plină de dragoste spre slava lui Dumnezeu și slava Bisericii.

(Pr. Mihail Pomazanski, Totul își are timpul și locul său. Scrieri alese, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 39-40)