Bulgar de origine, Sfântul Cosma a viețuit la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea.

Într-o zi, pe când se ruga dinaintea icoanei Maicii Domnului, întrebând-o cu lacrimi cum să se mântuiască, a auzit o voce zicându-i: „Robul meu, ieși din mănăstire și mergi în pustie”. Plecându-se voii lui Dumnezeu și cu binecuvântarea starețului său, Cuviosul Cosma a viețuit de atunci într-o peșteră și, după o vreme, a fost învrednicit de puterile mai presus de fire ale harului, îndeosebi cu înainte-vederea, buna socotință și citirea gândurilor. Ani de-a rândul, mulți au fost monahii care s-au folosit duhovnicește de convorbirile cu el.

Icoana care a auzit rugăciunea Sfântului – numele icoanei Epakouousa înseamnă „cea care ascultă“ – era pictată în vechiul katholikon al mănăstirii.

În anul 1801, fresca a fost decupată din vechea biserică și a fost încorporată în altarul noului katholikon, în anul 1818.

Maica Domnului este reprezentată frontal, ținând în fața pieptului pe pruncul Iisus, care binecuvântează cu mâna dreaptă. În anul 1896, icoana a fost îmbrăcată cu o ferecătură de aur. Aureola Maicii Domnului și cea a pruncului Iisus sunt decorate cu motive florale colorate emailate. În partea de jos a ferecăturii, într-un chenar, se află o inscripție în limba slavonă: „Donația ieromonahului Gheorghe Zografitul, octombrie 1896 (luna) octombrie”.

Până astăzi această icoană este cunoscută ca făcătoare de minuni. Mărturie stau numeroasele „jerfe” așezate la ea.