Pocăința deschide calea omului către cer, îl poartă în Rai, îl înfrânge pe diavol. Ești păcătos? Nu deznădăjdui! Dacă păcătuiești zi de zi, adu pocăință! Atunci când aflăm într-o casă veche locuri putrede, le primenim, fără să încetăm însă de a ne îngriji de ele. Astfel trebuie să cugeți și despre sine: dacă te-ai scârbit astăzi cu păcatul, curățește-te degrab prin pocăință.

Cum este mai bine - să zaci în noroiul mlaștinii duhovnicești sau să te ridici după fiecare cădere și să-ți urmezi drumul înainte, cu nădejdea că poate, odată, vei ajunge la limanul cel neclintit și preafrumos al virtuții? Dacă nu te spovedești, rămâi în noroi. Dacă, însă, te spovedești, te ridici din noroi și te cureți de el.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 91)