În vremea cea vicleană de acum, multora le este ruşine şi să se pocăiască, ba încă se şi îndreptăţesc în păcatele lor şi nu socot păcatul drept păcat - dar cu atât mai aspru îi va judeca Dreptul Judecător. Pocăinţa este cel mai mare dar făcut păcătosului care crede în Cel Ce Singur are stăpânirea de a-l îndreptăţi pe nelegiuitul care se pocăieşte - iar stăpânire a ierta păcatele are numai lisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ia asupra Sa păcatul lumii (In. 1, 29). Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ (Mt. 28, 18). Putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele (Mt. 9, 7). Prin patimile Sale, El a dobândit de la Tatăl Ceresc, în folosul nostru, stăpânirea de a ne ierta păcatele şi de a-i aduce în rai pe cei ce din tot sufletul se pocăiesc, cum l-a adus şi pe tâlharul cel înţelept, care a crezut şi a strigat: ...pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta (Lc. 23,42).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 89)