Opțiunea lui Brâncoveanu

27 August 2017 Ioan Alexandru Poezii
 

Un stejar dacă e retezat
Nu mai prinde grabnic rădăcină
Din credinţă-un om decapitat
Lasă-n urmă-o ţară de lumină.

Brâncoveanu-abia a început
Cu adevărat să vieţuiască
După ce-n strâmtoarea ăstui lut
Năvălit-a focul să-l cunoască
Era om și el cum suntem toţi
Pătimași și înclinaţi spre rele
Și de-om fi găsiţi numai ca hoţi
Încă-i locul nostru printre stele
Una e să mori neașteptat
Otrăvit sau printr-o viclenie
Sunt eroi în fiecare sat
Din poruncă-mpinși la veșnicie
Unii sunt uciși în așternut
Alţii-n cortul lor de priveghere
Dar să mori pentru că ai crezut
Că-n credinţă este înviere
Să nu-ţi fie teamă pe pământ
Că nu va rămâne nici o urmă
Chiar de tu și tot ce ai mai sfânt
Sub securea gâdelui se curmă
Un pruncuţ adus-a Abraham
Ca pe-un miel ofrandă din credinţă
Brâncoveanu patru și un neam
Spânzuraţi pe munţi de suferinţă
Ca și Iov primit-am înapoi
Tot ce-am dat din bună învoire
Și Carpaţii dacă-s plini de noi
E c-avem un ţap de ispășire
Dacă suntem mai senini de-atunci
Și ne merge și la greu mai bine
Dacă ţara s-a umplut de prunci
E Păstorul bun care ne ţine.
 
(Ioan Alexandru, Imnele Sfinților Martiri BrâncoveanuEditura Doxologia, Iași, pp. 110-112)

De la același autor

Ultimele din categorie