Mulți credincioși nu mai duc pomelnicul la biserică. Îl scriu pe telefon și îl trimit preotului pe WhatsApp, îl completează într-o aplicație sau îl plătesc pe un site care promite pomenirea la Sfânta Liturghie. Întrebarea vine firesc: ajunge numele meu la Sfântul Altar? Și dacă ajunge, contează pe ce cale a venit?

Răspunsul pe scurt este acesta: numele ajunge la Sfântul Altar atunci când un preot îl pomenește la Sfânta Proscomidie, scoțând pentru el o părticică pe Sfântul Disc, și îl aduce în rugăciunea Sfintei Liturghii. Calea prin care lista ajunge la preot nu schimbă această rânduială. Ce contează cu adevărat este altceva: cui îi încredințezi pomelnicul și cu ce gând îl dai. Pomelnicul nu este o comandă plătită, ci o rugăciune pe care o aduci Bisericii.

Ce se întâmplă cu numele la Sfânta Proscomidie? 

Sfânta Proscomidie este rânduiala prin care preotul pregătește, în Sfântul Altar, pâinea și vinul pentru Sfânta Euharistie. După Liturghier, preotul folosește cinci prescuri. Din prima scoate Sfântul Agneț, care va deveni Trupul Domnului. A patra prescură este pentru cei vii, iar a cincea pentru cei adormiți. La fiecare nume din pomelnic, preotul scoate cu sfânta copie o părticică și spune: „Pomenește, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (Nume)”. Toate aceste părticele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de Sfântul Agneț. Ele se scot „spre pomenirea și iertarea păcatelor” celor pomeniți, cum arăta Părintele Nicolae Necula. 

Așadar, numele nu rămâne o simplă mențiune rostită în treacăt. Fiecare om din pomelnic este de față pe Sfântul Disc, lângă Sfântul Agneț și alături de părticelele Maicii Domnului și ale Sfinților, pe tot parcursul Sfintei Liturghii. 

La sfârșitul Liturghiei, după împărtășirea sa, preotul pune toate părticelele în Sfântul Potir și spune: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici”. Tocmai, de aceea, părticelele scoase pentru pomelnicul dumneavoastră nu se dau credincioșilor. Ele nu se iau acasă. Locul lor este în Sfântul Potir.

Sfântul Chiril al Ierusalimului le explica noilor botezați, în secolul al IV-lea, că rugăciunea pentru cei adormiți, făcută atunci când stă înainte Sfânta Jertfă, este de foarte mare folos sufletelor pentru care se face (Cateheza mistagogică a V-a, 9). Pomelnicul își are puterea din acest loc și din această Jertfă, nu din hârtia sau din ecranul pe care a fost scris.

Istoria dipticelor

Pomelnicul de azi are o istorie lungă. În Biserica primelor veacuri, numele celor pentru care se rugau erau scrise pe diptice. Cuvântul grecesc înseamnă „îndoit în două”: erau două tăblițe legate între ele, ca o carte mică. Pe ele se treceau numele celor vii și ale celor adormiți, iar în timpul Sfintei Liturghii erau citite cu glas tare. Scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul descriu citirea „sfintelor tăblițe” după sărutarea păcii. Cei care și-au încheiat viața în sfințenie, pomeniți acolo, sunt vestiți ca vii, nu ca morți (Despre ierarhia bisericească, cap. III).

A fi trecut în diptice însemna a fi în comuniune cu Biserica. A fi scos din ele însemna ruperea acestei comuniuni. Un exemplu grăitor este cel al Sfântului Ioan Gură de Aur. Numele lui a lipsit o vreme din pomenirile Bisericii din Constantinopol, după exilul și moartea lui în anul 407. Abia Atic, unul dintre urmașii săi în scaunul Constantinopolului, a poruncit ca Sfântul Ioan să fie pomenit la rugăciuni, așa cum erau pomeniți și ceilalți episcopi adormiți (Socrate Scolasticul, Istoria bisericească VII, 25). Pentru credincioșii de atunci, un nume pomenit sau nepomenit la Sfânta Liturghie nu era un amănunt.

Cu timpul, pomenirea numelor s-a legat tot mai strâns și de Sfânta Proscomidie, unde fiecare nume primește o părticică pe Sfântul Disc. Istoria dipticelor a fost studiată pe larg de Părintele Robert F. Taft, în volumul The Diptychs (Roma, 1991). Pomelnicul pe care îl ducem astăzi la Biserică este urmașul acestor tăblițe. Ca și ele, el spune un lucru simplu: aceste nume fac parte din Biserică și sunt aduse înaintea lui Dumnezeu de întreaga comunitate.

Pomenire, nu serviciu comandat

În rânduiala Bisericii, pomelnicul nu vine singur la Sfântul Altar. Credincioșii îl aduc împreună cu prescura, iar preotul scoate părticelele pentru fiecare nume. Așadar, pomelnicul este parte din darul adus de credincios pentru Sfânta Jertfă, adică o rugăciune întrupată în pâinea pe care o aduce cu mâinile lui.

Banii pe care îi dăm astăzi odată cu pomelnicul sunt un dar pentru Biserică și pentru cei care slujesc în ea. Ei nu sunt prețul pomenirii. Harul lui Dumnezeu nu se cumpără. Sfântul Apostol Petru l-a mustrat aspru pe Simon Magul, care credea că darul lui Dumnezeu se poate dobândi cu bani (Fapte 8, 18-23). Canonul 23 al Sinodului Trulan (692) cere caterisirea clericului care pretinde plată pentru împărtășirea credincioșilor și îl aseamănă cu același Simon.

De aici începe problema unor site-uri și aplicații. Unele sunt ale parohiilor, ale mănăstirilor sau ale eparhiilor și își spun limpede numele. De pildă, din aprilie 2023, Mitropolia Moldovei și Bucovinei primește pomelnice printr-un formular de pe site-ul său oficial, iar numele sunt pomenite în Sfântul Altar al Catedralei Mitropolitane din Iași. Altele nu spun cine le ține și oferă pomeniri contra unui tarif, ca pe un serviciu oarecare. Patriarhia Română a avertizat încă din 2012 împotriva unor „pretinse servicii religioase promovate online sau prin mica publicitate”, oferite de persoane care urmăresc „doar câștigul material”. Într-un comunicat din martie 2026 despre conturile false care cer bani pe rețelele sociale, Biroul de Presă al Patriarhiei Române le-a cerut credincioșilor „să nu dea curs solicitărilor de sprijin financiar provenite din surse neoficiale, neverificabile” și „să se adreseze direct unităților bisericești cunoscute sau site-urilor oficiale”.

Diferența este simplă. Când trimiți pomelnicul preotului tău sau unei biserici cunoscute, îl încredințezi unei comunități care se roagă pentru tine. Când plătești un site necunoscut, cumperi o promisiune pe care nu o poți verifica, de la cineva care nu are nicio legătură cu Sfântul Altar.

Ce faci concret dacă nu poți ajunge la Biserică? 

Pentru cine este bolnav, departe de casă sau în străinătate, un pomelnic trimis prin mesaj poate fi o binecuvântare. Contează însă câteva lucruri.

1. Trimite-l unui preot pe care îl cunoști. Cel mai firesc este preotul tău paroh, o mănăstire cunoscută sau platforma oficială a eparhiei, prin datele de contact oficiale ale acestora. Nu trimite pomelnice și bani unor pagini care nu spun cine le ține.

2. Scrie corect pomelnicul. Se trec numai numele de botez, fără diminutive sau porecle. Cei vii se scriu separat de cei adormiți. La Sfânta Liturghie se pomenesc creștinii ortodocși.

3. Roagă-te și tu. Pomelnicul nu înlocuiește rugăciunea ta. În ziua în care știi că numele vor fi pomenite, roagă-te acasă pentru fiecare dintre ei, în timp ce Biserica se roagă la Sfânta Liturghie.

4. Vino când poți. Pomelnicul trimis de departe este un pogorământ pentru vremuri grele. Calea firească rămâne aceea de a aduce tu însuți pomelnicul și prescura la Sfântul Altar și de a rămâne la Sfânta Liturghie până la sfârșit.

Așadar...

Un nume trimis pe WhatsApp ajunge la Sfântul Altar dacă ajunge la un preot care îl pomenește la Sfânta Proscomidie. Acolo primește o părticică pe Sfântul Disc, stă lângă Sfântul Agneț pe tot parcursul Sfintei Liturghii și ajunge, la sfârșit, în Sfântul Potir. Telefonul este doar drumul pe care merge lista.

Nu drumul este însă întrebarea cea mai importantă, ci inima cu care trimitem pomelnicul. Pomelnicul nu este un serviciu pe care îl comandăm, ci o rugăciune pe care o încredințăm Bisericii. Ca odinioară dipticele, el ne spune că cei dragi ai noștri, vii și adormiți, nu sunt uitați, ci sunt aduși înaintea lui Dumnezeu de întreaga Biserică.

Bibliografie

Izvoare

Liturghier, Ed. IBMO, București, 2012.

Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 2003.

Sf. Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, trad. Pr. Dumitru Stăniloae, Ed. Paideia, București, 1996.

Socrates Scholasticus, Ecclesiastical History, în A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol. 2, ed. Philip Schaff și Henry Wace, The Christian Literature Company, New York, 1890.

Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. 1-3, studiu introductiv, introduceri, note și traducere Răzvan Perșa, Ed. Basilica, București, 2018.

Studii și articole

Pr. Nicolae D. Necula, „Pomenirea Sfinților Îngeri la Proscomidie”, în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 330-331, 15 martie 2004.

Robert F. Taft, A History of the Liturgy of St. John Chrysostom, vol. IV: The Diptychs, Orientalia Christiana Analecta 238, Pontificium Institutum Studiorum Orientalium, Roma, 1991.

„Care este rânduiala Proscomidiei?”, doxologia.ro, 11 noiembrie 2010: https://doxologia.ro/care-este-randuiala-proscomidiei

Pr. Andrei Atudori, „Este bine să cerem și să primim «părticele» de la Sfânta Liturghie?”, doxologia.ro, 11 ianuarie 2016, cu răspunsul ulterior al autorului din 1 noiembrie 2016: https://doxologia.ro/intreaba-preotul/este-bine-sa-cerem-sa-primim-part…

Pr. Bogdan Dedu, „Cum se face un pomelnic”, interviu realizat de Nicoleta Olaru, doxologia.ro, 12 martie 2012: https://doxologia.ro/cum-se-face-un-pomelnic

Documente ale Bisericii

Patriarhia Română, comunicat privind serviciile religioase false promovate online și prin mica publicitate, preluat de Gândul, 1 august 2012: https://www.gandul.ro/stiri/avertismentul-patriarhiei-romane-atentie-la…

Biroul de Presă al Patriarhiei Române, comunicat din 18 martie 2026, preluat de Agerpres: https://agerpres.ro/culte/2026/03/18/biserica-ortodoxa-romana-nu-incura…

Mitropolia Moldovei și Bucovinei, serviciul de pomelnice prin site-ul oficial, lansat la 3 aprilie 2023, relatare BZI, 4 aprilie 2023: https://www.bzi.ro/credinciosii-din-iasi-pot-trimite-pomelnice-online-o…