Postul este o rânduială lăsată de Dumnezeu. Prima poruncă dată de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neapărat trebuincioasă pentru noi în Rai, mai înainte de căderea noastră: cu atât mai trebuincioasă este ea după cădere. Porunca privitoare la post a fost dată în Rai și este înnoită în Evanghelie. Să ne înălțăm gândurile la dumnezeiescul așezământ al postului și, prin contemplarea acestui așezământ, să dăm viață, să dăm suflet – ca să zic așa – nevoinței postului.

Nevoința postului nu ține doar de trup; nevoința postului este folositoare și trebuincioasă nu numai pentru trup; ea e folositoare și trebuincioasă în primul rând pentru minte și pentru inimă. Fraților! Să străbatem alergarea sfântului post cu râvnă, cu osârdie. Lipsurile cărora pare că se supune după rânduiala postului trupul nostru sunt nimicnice înaintea folosului sufletesc pe care poate să-l aducă postul.

(Sfântul Ignatie Breanceaninov, Predici la Triod și Penticostar, tradusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2003, p. 35)