– Părinte, vă spunem păcatele noastre, i-a spus cândva un fiu duhovnicesc al său, vă cerem să ne îndrumaţi în problemele credinţei, ale dogmelor, ale vieţii bisericeşti şi cele asemenea. Asta o înţeleg. Dar ca să vă amestecăm şi în problemele vieţii noastre familiale zilnice, asta mi se pare puţin curios. O facem, însă nu ştiu dacă este corect asta.

– Fiule, citeşte Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Acolo vei vedea cu ce probleme se ocupă acest mare Apostol. Îndrumă pe credincioşi în subiecte legate de dogma Treimică, de iconomia dumnezeiască, de Tainele Bisericii, de creaţia lumii, de zilele de apoi etc. Luptă împotriva ereziilor şi a învăţătorilor mincinoşi, povățuieşte biserici întregi. Însă, împreună cu toate acestea, cu „grija de toate bisericile” (2 Corinteni 11, 28), nu-l preocupă şi problema comportării soţilor între ei, sau a acestora cu copiii lor? Nu pune în rânduială chiar şi legăturile conjugale? Şi dacă acestea le scrie în epistolele care s-au adresat bisericilor întregi, ca necesare să conţină cadrele generale ale poruncilor lui, cu cât mai în amănunt şi mai personal nu l-ar fi preocupat aceste probleme, când „zi şi noapte” nu înceta „cu lacrimi să îndemne pe fiecare” (Faptele Apostolilor 20, 31)?

(Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de viaţă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 125-126)