Părintele a transmis că sărbătorim limba română „din respect pentru tot efortul de sânge și de sudoare depus pentru ca ea să existe și să se exprime atât de luminos și de frumos”.

„Este limba în care ne rugăm românește”, a afirmat el. „Noi ne-am cam pierdut evlavia la limba română, inclusiv în cult și muzica de cult: o grecizăm, o purtăm prin toate colțurile culturii. Dar limba română este limbă liturgică.”

„Și trebuie să spunem că este limba în care s-a propovăduit neîncetat de pe la 1530 și că, de fapt, noi știm sigur că părinții noștri ascultau predica și Evanghelia în limba română. Cu alte cuvinte, este limba în care Hristos a vorbit pentru sute de generații de români, Și-a propovăduit Evanghelia și Și-a întărit poporul”, a afirmat Părintele Necula.

El a explicat importanța vorbirii corecte astfel: „Orice fel de abatere de la limba română este o abatere de la morala rostirii cu verticalitate a adevărului. (…) Limba corectă este folosită numai pentru adevăr.”

Părintele Necula a pledat pentru practica scrisului de mână, care pune ordine în gândire, pentru întoarcerea periodică la limba veche, care dă valoare limbii și culturii române, și pentru curățarea limbii de complicațiile neologistice sau calcurile lingvistice.

Despre scrisul de mână

„Lipsa de caligrafie de astăzi ne duce la dezordinea din gândire. Îndrăznesc să recomand ca, înainte de a trece pe laptop scrierea lor, cuvântul lor, predica lor, preoții să treacă prin scrisul de mână măcar o perioadă de timp. Teologia scrisă de mână ne apropie de Dumnezeu, arată că ești rațional cu inimă, nu ești rațional doar pentru că ești rațional”, a spus el.

Despre limba „vechilor cazanii”

„În limba vechilor cazanii identifici metafore ieșite din uz de mult, dar în care bucuria rostirii limbii e pe de-a-ntregul. Eu cred că avem obligația, ca oameni ai vremurilor de acum, să nu uităm de vremurile de atunci și să învățăm că limba română are valoarea acesta pe care, de altfel, Sf. Mitropolit Andrei Șaguna o sublinia atunci când a tradus Biblia: cuvintele unei limbi sunt valoroase cu cât circulă mai mult într-o comunitate, într-o societate, într-o națiune”.

Româna: simplă ca mâna crăpată a țăranului întinsă spre Dumnezeu

„Noi acum ne rușinăm și că suntem români: vorbim în frangleză și încercăm să fim cât mai interesanți, facem și training, în încercarea disperată de a ne aliena limba la celelalte mari alienări de cultură și de geopolitism lingvistic”, a spus Părintele Necula.

„Limba română e simplă, e ca întinderea de mână crăpată a țăranului român către mâna lui Dumnezeu. Dacă nu învățăm asta, suntem pierduți.”

Părintele Necula a mai menționat un episod de la finele secolului al XVII-lea din Șcheii Brașovului, când românii au respins un preot bine intenționat, dar care nu le vorbea în română: „Țineau la limba română și nu au admis să fie decât limba sfântă a vechilor cazanii pe care o auzeau deja de veacuri de la preoți.”

„Poate că, pornind de aici, am putea învăța în ce mod se «restartează» o limbă: de la rostirea ei corectă în Biserică. Biserica trebuie să fie generator de limbă română coerentă, corectă, cordială, cu rădăcină și să ajute oamenii să înțeleagă deplin și fundamental că putem să ne rugăm la Dumnezeu în limba română, că Dumnezeu îngăduie rostirea în propria noastră limbă.”

„Putem vorbi, putem gândi, putem dorui în limba română, pentru că este limba în care Dumnezeu se exprimă și în care Dumnezeu ne vorbește câteodată”, a încheiat Părintele Necula.

Sursa: basilica.ro