Să răguşim pronunţând mereu prea dulcele nume al lui Iisus, iar numele Său va deveni „mai dulce decât mierea şi decât fagurele de miere” (Ps. 18, 10) pentru laringele gânditor – inima. Cu nici un alt nume nu vom putea birui patimile, cu excepţia numelui lui Iisus. Cu nici un alt nume nu vom putea noi alunga întunericul din inima noastră şi să dobândim strălucirea conştiinţei luminoase care să iradieze în mintea noastră, în afara numelui lui Iisus.

Cu acest nume ne vom înarma şi în orice război şi bătălie Îl vom chema în ajutor ca pe generalul nostru. Şi de la prima chemare, El vine; atunci sufletul nostru se umple de curaj, iar noi înaintăm fără teamă spre nevăzutul război, cu Iisus Hristos în frunte. Să luptăm în gândurile noastre, nădăjduind mereu în Dumnezeu. Să stăm mereu înarmaţi cu rugăciunea şi cu trezvia. Să fim treji împotriva hoţilor – gândurile cele de-a stânga – fără a le lăsa pe cele de-a dreapta necercetate, ca nu cumva să primim gânduri rele care simulează nevinovăţia.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 283)