Mult ajută şi puţina citire duhovnicească, mai ales înainte de rugăciune. Încălzeşte sufletul şi alungă grijile zilei şi atunci, cu sufletul eliberat şi transportat în duhovniceasca atmosferă dumnezeiască, mintea se mişcă nerăspândită. Cu un text din Evanghelie sau din Pateric, care are bucăţele mici, dar tari, mintea se transpune în spaţiul duhovnicesc şi nu mai aleargă. Pentru că mintea este ca un copil zburdalnic care aleargă când pe aici, când pe dincolo. Dacă însă îl îndulceşti cu o caramea, nu mai pleacă.

Neîmprăştierea şi lipsa de grijă aduc liniştea lăuntrică şi izbânda duhovnicească. Grijile îndepărtează de Dumnezeu. Atunci când există multă împrăștiere, există şi mulţi paraziţi duhovniceşti, iar transmisioniştii duhovniceşti nu pot lucra în condiţii bune.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 208)