Când mergem la spovedanie intrăm în bolnița lui Hristos. Aici Însuși Dumnezeu este Doctorul, pentru că numai El poate să ne ia viața și să ne facă vii, să ne osândească și să ne miluiască, să ne certe și să ne ierte. Preotul e numai martor și împuternicit al lui Dumnezeu. De aceea, ne aflăm văzut în fața duhovnicului, iar nevăzut – chiar în fața lui Hristos. Cu mare cutremur trebuie să pășim către marea taină a curățirii sufletești! Preotul ascultă spovedania noastră și Dumnezeu o va primi! Preotul va consulta sufletul nostru, iar Dumnezeu îl va tămădui! Preotul va prescrie medicamentul, iar Dumnezeu va săvârși minunea renașterii sufletești! Ia aminte, pentru aceasta, creștine, în ce bolniță ai venit! Ca nu cumva, pentru nechibzuință ori nepăsare, ori pentru necuviință și teamă fără rost, să pleci netămăduit!

Dacă te temi cu adevărat de Dumnezeu, fii neînfricat când mergi să-ți spovedești păcatele tale! Nu te teme, Judecătorul în fața căruia stai este Multmilostiv! El este înfricoșător numai cu aceia care nu se tem de El și care cu nechibzuință se leapădă de pocăință.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, București, pp. 69-70)