Un prieten adevărat, spunea oratorul antiohian, este un „al doilea eu”, alături de care „cineva poate suferi şi exilul, iar fără prieten, nu poate trăi nici în propria sa ţară. Cu un asemenea prieten, chiar şi sărăcia este suportabilă, iar fără dânsul şi sănătatea şi bogăţia sunt de nesuferit”[2].

Aceste adevăruri, pe care Spiritualitatea Ortodoxă le-a afirmat şi apărat, dintotdeauna, sunt tot mai mult probate de ştiinţa contemporană.

Astfel, în legătură cu nevoia de prieteni, ca formă de dezrădăcinare a singurătăţii, cercetătorii Universității Brigham Young, Utah (SUA) au constatat, în mod unanim și categoric, faptul că rudelele și prietenii au o influenţa benefică asupra sănătăţii. „Ei, arată cercetătorii menţionaţi, ne păstrează sănătoși și puternici, timp de mulți ani. Nu ne simțim singuri, trăim mai bine și mai mult când comunicăm cu prietenii noștri regulat și față către față (și nu prin Internet și Facebook) și când avem o bună comunicare cu persoanele noastre iubite, când avem pe cineva de încredere și putem să ne sprijinim pe el, la vreme de nevoie”[3].

În legătură cu numărul de prieteni, starea generală de bine sau de împlinire sufletească pare să crească în raport cu numărul de prieteni adevăraţi. Cei care aveau mai puţin de cinci astfel de prieteni, se declarau foarte fericiţi în proporţie de 40%; la cei care aveau între cinci şi zece prieteni, proporţia creştea la 50%; iar persoanele care aveau peste zece prieteni de suflet se declarau a fi fericiţi în proporţie de peste 55%: Paradoxal, rezultatele aceluiaşi studiu arătau că peste zece, numărul prietenilor nu are mai mare influență asupra fericirii. De aici, constatarea cercetătorilor potrivit căreia, în viaţă, ne putem bucura de trei prieteni cu adevărat foarte apropiaţi, de până la şapte prieteni buni; de până la zece prieteni, iar ceea ce depăşeşte această cifră constituie simple cunoştinţe sau relaţii. Şi, recomandarea făcută de specialişti este aceea de a păstra vechile relaţii, decât a crea altele noi, cele dintâi fiind verificate de proba timpului[4].

Prin urmare „rețeta fericirii în materie de prietenie pare să fie întreținerea unor relații destul de apropiate cu cel puțin zece prieteni/prietene, de preferabil fiind să-i cunoști de mai mulți ani. Este important în egală măsură să ai, în gașca ta de prieteni, una sau două persoane care lucrează cu tine”[5].

O foarte interesantă şi vrednică de menţionat cercetare a observat, în legătură cu prietenii adevăraţi, că fericirea este contagioasă, trecând de la unii la alţii, într-o reacţie în lanţ. Astfel, „atunci când crește semnificativ pentru noi, prietenii care trăiesc într-un perimetru de aproximativ 2 km au 25% șanse să devină și ei mai fericiți, prietenii prietenilor noștri 10% și prietenii prietenilor prietenilor noștri aproximativ 5.6%!!! Asta în timp ce, comparativ, probabilitatea de a fi durabil mai fericiți după o creștere financiară de 5.000 de dolari pe an nu se ridică decât la 2%”[6].

Unii psihologi au avut curiozitatea ştiinţifică de a calcula câţi bani ar trebui să câştige în plus o persoană lipsită de prieteni pentru a compensa absenţa acestora şi au considerat că 6.000 de euro, pe lună, probabil pentru a-şi permite satisfacerea altor pofte şi plăceri, care să îi anestezieze conştiinţa şi să pară a acoperi acest gol sufletesc.

Potrivit cercetărilor, prietenia are efecte foarte importante şi la serviciu, în privinţa productivităţii angajaţilor. Deşi doar 30% dintre angajaţi, la modul global, consideră ca au un prieten la locul de muncă, satisfacția angajaților crește cu 50%, atunci când au un prieten apropiat la locul de muncă, și-l dublează atunci când au cel puțin trei[7].

Mai mult chiar, „persoanele care au dezvoltat o prietenie foarte strânsă cu un coleg sau o colegă au de șapte ori mai multe șanse să fie motivați de munca lor. Ele sunt mai productive în egală măsură, au mai puține accidente de muncă, un mai bun raport cu clienții și, în sfârșit, au o mai mare probabilitate să aducă idei inovatoare în întreprindere”[8].

Prin urmare şi precum arată studiile, instituţiile şi firmele care descurajează prietenia între angajați fac o socoteală foarte proastă, care duce la eficienţă mai slabă şi rentabilitate scăzută[9].