Sâmbătă seara slujim Vecernia Mare în biserica românească de la Cămin. Ne simțim ca acasă. Un colț sfânt de pământ românesc. Aceeași biserică, aceeași slujbă, aceeași cântare, același grai binecuvântat. Apoi ne retragem în camere și ne odihnim două ore. Este prima noapte de Duminică în Ierusalim. La orele 23 fix, cu o oră înainte de miezul nopții, ne deșteptăm și pornim toți spre Biserica Sfântului Mormânt. Tot Ierusalimul doarme. Nici trecători, nici zgomot de mașini, nimic nu se aude. Ierusalimul multimilenar doarme! Este noaptea Învierii Domnului!

Ne strecurăm pe ulițe întunecoase, traversăm strada Ierihonului, intrăm pe Poarta Nouă în Sfânta Cetate și coborâm pe mici străzi până în fața Sfintei Biserici. Porțile sunt deja deschise. Pe rând ne închinăm la Piatra Ungerii, la Golgota și la Mormântul Domnului. Apoi ne retragem toți în Biserica Învierii. Deja slujba Utreniei de Duminică a început. În lumina liniștită a candelelor și lumânărilor, Biserica Învierii este dumnezeiască. Preoții și călugării stau în partea dreaptă, iar în stânga stau maicile și femeile. Sunt de față toți pelerinii din țară, mai multe călugărițe de la Eleon și credincioșii ortodocși din Ierusalim.

Utrenia începe cu canonul Preasfintei Treimi și cei șase psalmi. Apoi se citesc canoanele, fără psaltire. Mitropolitul Vasile, secretarul Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim, este de rând la slujbă. Un ieromonah, Părintele Fotie, începe proscomidia pe piatra Sfântului Mormânt, la lumina candelelor și a lumânărilor de ceară. Rând pe rând intrăm în Sfântul Mormânt și pomenim morții și viii noștri. Preotul scoate miride pentru fiecare și restituie pomelnicul cu o mică parte din prescuri. Cele mai râvnitoare din toate sunt călugărițele rusoaice. În timpul proscomidiei stau un ceas cu lumânări în mână și pomenesc toate pomelnicele personale și obștești.

Utrenia durează două ore. La ora unu după miezul nopții se sfârșește cu cântarea slavosloviei mari. În același moment preoții slujitori merg la Sfântul Mormânt și dau binecuvântare de Sfânta Liturghie. Slujește Mitropolitul Vasile ajutat de doi preoți și doi diaconi. Sfânta Liturghie durează o oră. Părinții slujitori sunt toți buni cântăreți și păstrători ai tradiției ortodoxe milenare. Răspunsurile la strană sunt date de maicile din România, în număr de douăsprezece.

Ce dumnezeiască și minunată este Liturghia arhierească ce se face noaptea la Sfântul Mormânt! Cu adevărat, unică și înălțătoare de suflet. Sute de lumânări albe aprinse, peste optzeci de candele licărind, bună mireasmă de tămâie, smirnă și aromate. Pe lângă această atmosferă divină, se cuvine să amintim și pe cei aproape o sută de pelerini prezenți la Sfânta Liturghie, adevărate candele vii în care arde flacăra credinței în Iisus Hristos. Reamintim că în Biserica Sfântului Mormânt se săvârșește Utrenia și dumnezeiasca Liturghie în fiecare noapte, între ora 23 și 2. Peste săptămână slujba se săvârșește de obicei de un preot, ajutat de un diacon. Mai rar de arhiereu. Iar sâmbătă noaptea spre Duminică, Liturghia este săvârșită regulat de un arhiereu, însoțit de doi preoți și doi diaconi. În Biserica Învierii, situată vizavi de Mormântul Domnului, se face Liturghie arhierească dimineața, numai Duminica și sărbătoarea, între orele 8-11.

Liturghia de noapte ne amintește de Învierea lui Hristos și se săvârșește în „Capela Îngerului”, o mică încăpere din fața Sfântului Mormânt. La Sfintele Daruri preoții cu tot poporul înconjoară baldachinul Sfântului Mormânt, cu cântări și făclii aprinse în mâini.

La ora 2 noaptea, Liturghia ia sfârșit. Mitropolitul Vasile împarte anaforă și binecuvântări la credincioși. Suntem ca la o sută de suflete, călugări, călugărițe, pelerini români, ruși, greci și câțiva călugări catolici. Vin și ei să asculte frumoasele slujbe ortodoxe. La urmă Mitropolitul Vasile ne adresează un mișcător salut rostit în grai românesc: „La mulți ani, România!”.

Ne închinăm din nou la Sfântul Mormânt și la Golgota, apoi pornim în grup spre cămin. Ierusalimul – cetatea Învierii – încă doarme. Numai noi, cei 22 de pelerini români, ne strecurăm pe Poarta Nouă, traversăm autostrada Ierihonului, străbatem ulița Mea Șearim și intrăm în cămin. Este Duminică peste lume! – Ziua Învierii lui Hristos!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 201-204)