Omul râvnitor orice fel de viaţă şi-ar alege, fie cea de monah, fie cea de mirean, va spori duhovniceşte pentru că va lucra cu mărime de suflet, în timp ce omul care nu cultivă mărimea de suflet, ce i-a dăruit-o Dumnezeu, fără sporire va fi, oricare din aceste două căi ar urma.

Sărmanele animale sunt mai bune în „maniere” decât oamenii nesimţitori, deoarece fiind cumpărate şi de cei miloşi şi de cei nemiloşi se supun fără deosebire, lucrează din greu şi rabdă fără murmur şi fără de nici o plată. Prin urmare ele ne-au întrecut în neagoniseală, în răbdare şi în ascultare.

Mai mare este dragostea omului care ridică smerit greşeala aproapelui său, decât a aceluia ce ridică traista cea grea a împreună-călătorului său.

Primeşte nedreptatea ca pe o mare binecuvântare, pentru că din aceasta îţi învistiereşti binecuvântare cerească. Însă nu urmări anume să te nedreptăţească, pentru că asta ascunde o răutate politicoasă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 161-162)