Căsnicia creștină este o viață îngemănată, cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Este o Taină a unirii duhovnicești, sufletești și trupești, sfințite de Însuși Domnul: „cinstită să fie nunta întru toate, și patul nespurcat” (Evrei 13, 4). 

Sunt sfințite toate: osteneala pentru întreținerea familiei, treburile de zi cu zi, tandrețea dintre soți; după cuvântul Apostolului, „toate sunt curate pentru cei curați” (Tit 1, 15). O asemenea căsătorie devine lucrare sfântă, fiindcă în ea totul se săvârșește în numele dragostei, așadar întru slava Atotiubitorului Dumnezeu. Se înțelege că a păstra tot timpul o asemenea înălțime în relațiile dintre soți este mai presus de slabele puteri omenești – și căsătoria este înaripată prin rugăciune, prin cereri către Atotputernicul Ziditor pentru trimiterea de ajutor haric, și este luminată prin rugăciune, prin mulțumiri ale copiilor credincioși față de Tatăl Ceresc pentru fericirea ce le-a fost dăruită – fericirea dragostei reciproce.

Așa se creează o mică biserică domestică: familia devine casă a lui Dumnezeu. Potrivit făgăduinței Domnului, unde sunt doi adunați în numele Mântuitorului Hristos, acolo este și El, în mijlocul lor. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 32-33)