Fără harul dumnezeiesc, oricâte strădanii am face, nu ne putem sfinţi. În vreme ce prin studiul cuvintelor dumnezeieşti putem lesne, fără multă osteneală, să devenim sfinţi.

Mie mi-au plăcut şi îmi plac, de asemenea, cărţile scrise de Sfinţii Părinţi – Hrisostom, Vasile, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Grigorie Palama ş.a. Dar, sincer vă spun, nu i-am studiat. Îi ştiu, însă, pe toţi fericiţii…

În vechime, în Sfântul Munte nu te lăsau să citeşti Filocalia şi celelalte lucrări ascetice; numai Sfânta Scriptură şi Vieţile sfinţilor. Să nu mă înţelegeţi greşit. Pentru aceste lucruri trebuie să aveţi şi duhovnic care să le fi trăit, şi aşa să le citiţi, altfel este cu putinţă să vă încurcaţi. Şi asta pentru că ele trebuie însoţite de ascultare. Fără ascultare, o păţeşti rău. Aceste cărţi cuprind lucruri foarte înalte, luminări dumnezeieşti, de pe urma cărora, dacă nu există ascultare de Bătrân, trage foloase duhul cel rău. Dar să fie ascultare curată, nu egoistă, nu numai ca să-l mulţumeşti pe Bătrânul, ci simplă, fără interes personal.

Pentru aceasta vreau să vă dăruiţi mai mult studiului Scripturii Vechiului şi Noului Legământ, precum şi Psaltirii, şi canoanelor. Cu aceeaşi poftă cu care citiţi troparele şi canoanele, să citiţi şi pe Părinţii Bisericii; dar întâi de toate, Sfânta Scriptură. Citiţi Evanghelia, Vechiul Legământ. Este mare bogăţie, de vreme ce pe acestea s-au sprijinit toţi Părinţii. Este izvorul, temelia. Niciodată nu te saturi. Fără îndoială, veţi simţi şi voi cuvintele Psalmistului: Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea! (Psalmul 118, 103). Nu spune „ca mierea”, ci „mai mult decât mierea în gura mea”, ca să arate negrăit de marea dulceaţă a cuvintelor lui Dumnezeu.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 256-257)