După tradiţie, în acest loc unde se află proschinitarul s-a arătat Cinstitul Înaintemergător şi i-a alungat pe piraţii care veneau să prade mănăstirea. Pe lângă această tradiţie, mai există încă una.

Tot în acest loc, egumenul şi părinţii mănăstirii l-au întâmpinat cu cinstea cuvenită pe Sfântul Patriarh Nifon Dionisiatul.

Aşa cum se arată în viaţa sa, Patriarhul Nifon s-a închinoviat mai întâi în Mănăstirea Dionisiu. A fost chemat şi hirotonit mitropolit al Tesalonicului, apoi a urcat de două ori pe tronul patriarhal al Constantinopolului, de unde a fost alungat în urma clevetirilor. După aceasta a fost chemat să păstorească poporul Ţării Româneşti în timpul domniei lui Radu Vodă. Dar şi de acolo a fost alungat, deoarece l-a mustrat pe domnitor pentru abateri morale. A revenit în mănăstire la adânci bătrâneţi, nerecunoscut de nimeni, pentru că purta nişte haine vechi. Fiind foarte smerit, le-a spus părinţilor că este frate începător şi că se numeşte Nicolae, cerând să fie primit în obşte. Potrivit rânduielii mănăstirii, ca frate începător, trebuia să slujească trei ani la animale. El a primit cu bucurie această ascultare şi îngrijea cu sârguinţă catârii mănăstirii.

Însă Cinstitul Înaintemergător i s-a arătat în somn egumenului şi i-a spus cu asprime: „Până când îl veţi mai ţine îngrijitor la animale pe Patriarhul ecumenic, pe cel care a mântuit mii de suflete? Scoală-te şi cheamă-i pe părinţi, apoi întâmpină-l şi dăruieşte-i cuvenita cinste!”. Înfricoşat, egumenul a întrebat cine este acela şi a auzit din nou glasul: „Nifon, pe care voi îl numiţi Nicolae. Ajunge atâta smerenie, de care şi îngerii s-au minunat!”. Egumenul s-a sculat îndată cu toată obştea şi, luând felinare şi lumânări, l-au întâmpinat în afara mănăstirii, la locul amintit, pe Sfântul Nifon care venea de la munte cu catârii încărcaţi cu lemne de foc, dându-i cinstea ce se cuvine unui Patriarh ecumenic.

Ascultarea de a aprinde candela de la acest proschinitar o are portarul, care face aceasta numai la sărbătorile la care se trag clopotele.