Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae

Moș Crăciun chiar există! Însă, trebuie să ne aducem aminte că așteptarea copilăriei noastre s-a născut dintr-un Sfânt al Bisericii. Sfântul Nicolae, cinstit în întreaga Ortodoxie, a supraviețuit în lumea occidentală prin moșul cu barbă albă. Deși este rezultatul unui proces pur istoric și comercial, nașterea lui Moș Crăciun din viața și din faptele Sfântului Nicolae are și o parte bună. O lume dezrădăcinată moral și desprinsă de Dumnezeu, aflată pe calea unui materialism ateu tragic, crede în ceva.

Zilele acestea, aflându-mă împreună cu familia într-un centru comercial, Maria noastră a găsit un „moș” de ciocolată, care arăta altfel. În loc de tradiționalele haine roșii, acesta avea o reminiscență de veșminte preoțești, iar pe cap purta o căciulă ce avea pe funte o Cruce. Copila, cu neobișnuitul moș în mână, a întrebat mirată: „Ce a pățit Moș Crăciun?”. Greu de explicat pentru cei patru anișori ai săi că, de fapt, Moș Crăciun este imaginea construită de publicitatea americană, pe baza vieții și a faptelor Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae – episcopul din Mira Asiei

Multe dintre prezentările din mediul online, legate de Sfântul Nicolae, își încep argumentarea prin afirmația că „Moșul Nicolae” este un „presupus personaj istoric”. Din fericire pentru noi, avem dovezi istorice că Sfântul cel darnic chiar a existat, că a trăit printre oameni și că a lăsat mereu în urmă o dâră de lumină. Martirologiul Bisericii Romane, dar și Legenda Aurea, iar mai târziu Sinaxarul Marii Biserici din Constantinopol, toate atestă că, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în cetatea Mirei, actualul oraș turcesc Demre, a păstorit Sfântul Ierarh Nicolae. În plin veac de persecuții, când era un act de curaj să fii creștin, episcopul Nicolae s-a jertfit pentru mica sa turmă din cetate Mira. Amintirea vieți sale sfinte, care a trecut și prin încercarea închisorii, a rămas peste veacuri.

Ce au reținut credincioșii? Bunătatea sa. O bunătate dumnezeiască. Sinaxarul amintește mai ales de dărnicia sfântului. Cunoaștem cu toții o faptă săvârșită, se pare, încă din timpul vieții. Episcop fiind, a aflat de tragedia prin care trecea o familie din comunitatea sa. Din pricina sărăciei, un tată s-a hotărât să-și vândă fiicele ca sclave. Bunătatea episcopului Nicolae a făcut ca, fără să știe de unde vine ajutorul, tatăl să-și căsătorească fetele. Cu siguranță că au fost mai multe fapte și minuni, dar conștiința creștină a reținut-o doar pe acesta. Cu timpul, râul de minuni a început să curgă la mormântul și la biserica sfântului din Mira, vestea bunătății sale ajungând până departe.

În timpul cruciadelor, creștinii apuseni au trecut și prin Mira, spre salvarea Ierusalimului. Întorcându-se, au povestit și celorlalți frați minunile sfântului. Așa se explică faptul că, în momentul pierderii Asie Mici de către bizantini, mai multe state occidentale și-au dorit moaștele Sfântului Nicolae care, în final, au ajuns la Bari, în Italia.

De la Sfântul Nicolae, la un „moș fabricat”

Sfântul Nicolae a devenit cunoscut în întreaga lume creștină. Deși nu a fost un teolog precum sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazians, nu a lăsat mari scrieri precum Atanasie cel Mare și Chiril al Alexandriei, episcopul Nicolae, un bătrânel simplu, a rămas peste veacuri icoană a bunătății și a dărniciei. Așa a fost reținut de toate popoarele: Mikulás – în Ungaria, Mikuláš – în Republica Cehă și Slovacia, Mikołaj – în Polonia, SinterKlaas în țările nordice, toate aceste denumiri duc la Sfântul din Mira.

Sfântul Nicolae, iubit de credincioșii nordici, era prezentat drept un bătrân cu pelerină roșie şi cu barbă. Pelerina nu era altceva decât veșmântul său arhieresc, așa cum a fost înțeles de creștinătatea protestantă.

În toate aceste țări, timp de secole, s-a crezut în Sfântul Nicolae – cel care, călare pe un cal alb, făcea minuni și aducea daruri. De fapt, de aici istoria cotește de la Sfântul Nicolae, la Moș Nicolae și, apoi, la popularul Moș Crăciun. Cum s-a întâmplat? Este un proces istoric, desfășurat pe durata a două secole. Începutul reformei protestante, care a cuprins partea nordică a Europei, a avut ca rezultat renunțarea la cultul sfinților și al Maicii Domnului. Însă, oamenii nu au renunțat cu totul la sfinți.

Cu cel mai iubit dintre ei, Sfântul Nicolae, au procedat cu diplomație. Comunitatea protestantă l-a scos din cultul bisericesc, dar nu l-a putut scoate din conștiința de veacuri transmisă credincioșilor. În acest sens, a fost păstrată doar latura binefăcătoare a sfântului. Devenit Sinterklaas în Danemarca și Olanda, Sfântul împodobea sărbătorile Nașterii Domnului în secolul al XIX-lea.

Desprinderea totală a avut loc câțiva ani mai târziu. Creșterea economică din Lumea Nouă – America, a făcut ca imigranții să îl ia cu ei și pe Sinterklaas. Plantat într-un pământ nou, Sfântul Nicolae a pierdut și puținul sacru pe care îl mai avea în Europa. Curios lucru, un pastor, deci un om religios, a vorbit pentru prima dată despre „un moș vesel, dolofan și jovial, cu obrajii veșnic roșii” – Santa Klaus. Născut într-o poezie a lui Clement Clarke Moore, moșul fabricat a văzut lumina tiparului în ziarul „Sentinel” din New York, în anul 1823. Un pic mai târziu s-a născut și imaginea pe care o întâlnim la orice colț, în luna decembrie. În anul 1860, cotidianul Harper's Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Moș Crăciun: avea un costum roșu, ornat cu nasturi negri și cu o curea din piele.

Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator și caricaturist al ziarului, a dat  poveștii noi și noi variante. Însă, moșul de astăzi este rezultatul unei campanii publicitare a unei cunoscute băuturi răcoritoare. În anul 1931, Moș Crăciun, redesenat de către Haddon Sundblom, avea o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine aparte – așa cum îl cunoaștem cu toții, până astăzi.

Vorbim, astfel, despre o istorie, un drum, o devenire. De la Sfântul Nicolae, dăruitorul episcop din Asia, la Moșul pe care cu toții îl așteptăm. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni. Moș Crăciun chiar există! Însă, trebuie să ne aducem aminte că așteptarea copilăriei noastre s-a născut dintr-un Sfânt al Bisericii. Sfântul Nicolae, cinstit în întreaga Ortodoxie, a supraviețuit în lumea occidentală prin moșul cu barbă albă. Deși este rezultatul unui proces pur istoric și comercial, nașterea lui Moș Crăciun din viața și din faptele Sfântului Nicolae are și o parte bună. O lume dezrădăcinată moral și desprinsă de Dumnezeu, aflată pe calea unui materialism ateu tragic, crede în ceva. În ceva, care aduce bucurie prin daruri. Astfel, Sfântul Nicolae, din mila lui Dumnezeu, este cinstit în întreaga lume: în Ortodoxie, prin Sfintele sale moaște și icoane, iar în lumea cea mare – prin Moșul Crăciun cel darnic și bun!

De la același autor

Ultimele din categorie