2. Acestea toate și altele asemenea cu acestea i se amintesc și i se învață prin preacurata și cinstita Lui icoană oricărui creștin ortodox și cinstind-o pe ea cu inimă fierbinte se închină corespunzător și o sărută, dar nu materia, așa cum credeau aceia în chip fără de minte, ci, prin pictura materială, înălțând contemplarea minții și vederea la prototip, precum s-a spus, ca și cum ar vedea prototipurile în mod inteligibil și totodată sensibil, cere și zice fiecăruia dintre sfinți: „Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru mine!”. Iar dacă este icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, asemenea înalță mintea, prin asemănarea teandrică întrupată, la prototip și în chip sensibil și inteligibil cade înaintea Lui și zice: „Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă!”. Dar fiindcă este cu neputință să-I sărutăm preacuratele Lui picioare, precum desfrânata, să I le îmbrățișăm și să I le udăm cu lacrimi și să-I cerem iertare pentru greșelile noastre, de vreme ce S-a înălțat odată la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui, trebuie să ținem și să sărutăm cinstitele și dumnezeu-omeneștile Lui picioare din sfânta Lui icoană și să le sărutăm din tot sufletul și să le udăm cu lacrimi și să ne ațintim la El ochii inimii și să vorbim cu El cerându-I iertare pentru greșelile noastre. Căci nu am fost învățați să ne închinăm materiei, precum s-a spus sau cum am învățat că se închină idolatrii păgâni, cum li se pare iconomahilor. Să nu fie! Și iarăși spun: căci aceia îndumnezeiau aceste asemănări, neavând adevărate persoane-prototip vrednice de slavă dumnezeiască și sfințenie, ci aveau numai niște amăgitori și vrăjitori și vestiți prin răutățile lor, bărbați și femei muritori, dar noi, cunoscându-L pe Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, ca adevărat Dumnezeu, Care S-a pogorât pe pământ din sânurile Tatălui la neamul nostru omenesc și Care a îmbrăcat trup din pururea Fecioara Maria și S-a arătat în chipul nostru, și mărturisindu-L și propovăduindu-L pe El Om desăvârșit, fără de păcat, și Dumnezeu desăvârșit, Care va să vie cu același chip iarăși pe pământ, cum s-a spus, să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui, pictând cinstita și sfânta Lui icoană ne închinăm și o sărutăm în mod corespunzător și pe cei ce nu cugetă astfel îi dăm anatemei, nu zugrăvind dumnezeirea, cum li se pare rău-credincioșilor, Doamne, ferește! Căci aceasta este fără chip și fără formă și necuprinsă. Ci ne închinăm, zugrăvind asemănarea teandrică a Preacuratului Lui trup, al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care l-a luat de la noi pentru mântuirea noastră, întru care s-a sălășluit întreaga deplinătate a dumnezeirii prin transmitere [μεταδοτικῶς] și nu prin transmutare [μεταβατικῶς], și prin care a lucrat mântuirea noastră, nu oprindu-ne la materia icoanei, fără să înaintăm mai departe, ci prin imaginea văzută înălțându-ne mintea la prototip, neîngăduind minții noastre să se înșele, cum s-a spus mai sus.

3. Căci prin această cinstită icoană Îl vedem pe El în mod inteligibil umblând pe mare, izbăvindu-i pe ucenici din primejdie, certând vânturile, îmblânzind marea spumegând de valuri care amenința să înainteze pe uscat, Îl vedem hrănind cu puține pâini de orz și cu niște pești mici multe mii de oameni și umplând douăsprezece coșuri de firimituri prisositoare, Îl vedem deschizând ochii orbilor, tămăduind demonizați, pe șchiopii paralizați făcându-i iuți de picior, îndreptând pe cei gârbovi și aplecați, tămăduind paralitici de mulți ani, înviind morți, și mai ales pe Lazăr cel mort de patru zile, numai prin cuvânt, deschizând ochii unui orb din naștere, tămăduind pe femeia cu scurgerea de sânge numai prin atingerea poalei, alungând arșițele, și vindecând multe și felurite boli, nu printr-un tratament, nici prin chirurgie, nici prin medicamente, ci pe acestea toate numai prin cuvântul Lui și prin dumnezeiescul Lui semn. 

(Despre Închinarea sfintelor icoane, extras din Viața Sfântului Vasile cel Nou, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)