Mă grăbesc să vă înfăţişez o slabă încercare de pravilă, pe care  am  numit-o “Rânduiala celui ce ia aminte la sine în lume”. Am avut insuflare să o fac cât mai comună cu putinţă, ca să nu vă strâmtoreze deloc. Lucrul acesta mi s-a părut cu atât mai îndemânos, cu cât v-am predanisit faţă către faţă cum trebuie citite, după obiceiul celor cu luare-aminte, rugăciunile de dimineaţă, de seară şi Acatistul Preadulcelui Iisus – adică fără grabă, foarte fără grabă, chiar tărăgănat, fără a năzui să citiţi dintr-o dată tot acatistul sau toate rugăciunile de seară ori de dimineaţă, ci îngrijindu-vă ca partea de pravilă pe care o citiţi să fie citită cu luare-aminte, ca în auzul Domnului Dumnezeu, nu în vânt. Călăuză în viaţa făptuitoare sunt poruncile evanghelice. Călăuziţi-vă după ele în casa dumneavoastră aşa cum se călăuzea după ele Sfântul David în palatul său. Acest împărat Îi vorbea în rugăciune Domnului despre poruncile Lui: Lumină cărărilor mele este Legea Ta; spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte! Am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topazul. Viază-mă întru poruncile Tale (Ps. 118, 105, 128, 29, 127). Cei mai mari dintre Sfinţii Părinţi poruncesc ca pravila creştinului să fie cât mai simplă, cât mai puţin complicată. Marele Varsanufie spune că uşa Împărăţiei cerurilor e strâmtă şi că nu trebuie dată o pravilă largă pentru a intra pe ea; pravila largă poate chiar să împiedice intrarea, pentru că alergând după mărunţişuri putem scăpa din vedere lucrurile însemnate.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 225-226)