În viața aceasta, tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea, cei virtuoși sunt cuprinși de necazuri. De aceea, cei nedrepți se desfată în bunătăți. Primii sunt pedepsiți aici pentru puținele lor păcate, și în felul acesta nu vor fi lipsiți de rai. Ceilalți sunt răsplătiți aici pentru puținele lor fapte bune, și vor fi pedepsiți veșnic pentru multa lor răutate.

Când suferim pe nedrept, trebuie să știm că asta se întâmplă cu îngăduința lui Dumnezeu, fie pentru a spăla păcatele, fie pentru a primi cunună. Împăratul David, când a fost hulit și blestemat de Șimei, n-a lăsat pe nimeni să se atingă de el. „Lăsați-l să mă blesteme” a spus, „căci dacă Domnul îmi va vedea umilirea, îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi” (I Regi 16, 11-12). Dar despre acel corintean viclean, ce a spus Pavel? „Să fie dat Satanei spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să i se mântuiască în ziua Domnului Iisus” (parafrază la I Corinteni 5, 5).

Mulți cred că, cel care suferă este negreșit păcătos. Ei bănuiesc, neîntemeiat și naiv, că necazurile vin mereu ca pedeapsă pentru călcarea legii dumnezeiești. Așa s-a petrecut în cazul dreptului și mult-încercatului Iov. Cei trei prieteni ai lui, care l-au vizitat în timpul durerilor sale, cu toate că nu cunoșteau vreun păcat al lui, îi ziceau: „Au nu cumva grozavă e răutatea ta și multe, fără număr, păcatele îți sunt?” (Iov 22, 5).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, Galați, 2007, pp. 18-19)