responsabilitate
 

Legătura soților se face în Ceruri, pentru vecie

Căsătoria este unirea a două jumătăţi într-un întreg. Două vieţi sunt legate cu o legătură atât de strânsă, încât nu mai sunt două vieţi, ci una. Atât soţul, cât şi soţia poartă până la sfârşitul vieţii sfinţita răspundere pentru fericirea şi supremul bine al celuilalt.

Personalitatea fiecăruia este bucata de pământ încredințată lui pentru a o lucra, curăți și a o face să rodească

Lucrând cu noi înșine, lucrăm pentru întreg, pentru întreaga Biserică, pentru Capul ei, Mântuitorul Care S-a jertfit.

De ce unii soți primesc mai târziu copii de la Domnul?

S-ar putea pune o îndreptăţită întrebare: De ce Dumnezeu nu i-a dezlegat stârpiciunea Sarei la tinereţe, ci tocmai la adânci bătrâneţe?

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” - Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Nu putem ajunge în Rai fără osteneli şi întristări

Din Pateric aflăm că vechii asceţi, când pentru o perioadă nu aveau nici o greutate sau nici o ispită, ziceau, cu nelinişte, că „i-a uitat Dumnezeu” şi se simţeau în siguranţă numai atunci când dragostea lui Dumnezeu le trimitea încercări.

„Educaţia religioasă a copiilor este cea mai sfântă”

Sfântul Teofan spunea: „Dintre toate sfintele lucrări, educaţia religioasă a copiilor este cea mai sfântă”.

În momentele dificile, să vă aduceți aminte de prima săptămână a căsătoriei voastre!

Nici demnitățile, nici bogăția, nici visurile fanteziste, nici provocarea înfățișării chipului nu trebuie să ne ademenească în alegerea tovarășului de viață, dacă dintru început nu există o dovadă pentru înțelegere, pentru aceeași cugetare și primire a hotarelor și canoanelor curatei însoțiri. Bătrânii noștri sfătuitori au lăsat cuvânt pentru ambele părți, în momentele dificile: „Nu uitați niciodată prima săptămână a căsătoriei voastre”. Sunteți amândoi aceiași ca și atunci. Nimic nu vă desparte!

E important să faci partea ta de lucrare, pentru ca Dumnezeu să reverse harul Său în viața ta

Cu toate că noi izbutim să facem toate prin harul lui Hristos, totuși nimic nu ne dă harul fără împreună-lucrarea voinței omenești. Iată de ce vatămă și păgubesc pe om cele două mari rele, egoismul și nepăsarea. Iar mândria provoacă omului căderea și părăsirea de către har.

Grija de copii este cea mai frumoasă rugăciune

Cu discreție și cu un zâmbet, starețul îi spuse tatălui: „M-am bucurat pentru tine, aseară. Ai cântat toată noaptea și te-ai rugat. Bine ai făcut! Dar ai fi avut o mai mare binecuvântare și răsplată dacă stăteai măcar jumătate de oră, și nu trei ore, aproape de soția ta și o ajutai pentru a-i hrăni și culca pe copii. Pentru că pentru voi, cei căsătoriți, metanierele și metaniile sunt copiii voștri. Când vor crește, veți avea timp să faceți celelalte lucruri”.

Ne este indiferentă mântuirea copiilor noștri?

În Noul Testament, Apostolul Pavel condamnă nepăsarea față de aproapele: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios” (I Timotei 5, 8).

Pagini