responsabilitate
 

De ce în multe familii conduce femeia?

În familiile în care nu există tată şi mamă nu găseşti o ierarhie corectă. Bărbaţii crescuţi de mame singure sunt aproape toţi „băieţeii mamei”; nu se pot îngriji nici măcar de ei înşişi, cu atât mai puţin de familie.

Cum să dobândim atenția la propria persoană?

Să ne temem şi să ne ferim de lenevire. Glumele copilăreşti şi vorbăria fără folos sunt dăunătoare, nepotrivite, dar au devenit totuşi populare şi apreciate de oamenii incapabili să determine gravitatea şi importanţa celor spuse. De asemenea, la fel de vătămătoare este şi reveria, care îl scoate pe om din viaţa reală, ducându-l într-o lume fantastică, ireală.

Nu este pe lume prietenie mai curată și mai sinceră decât între frați

Relaţiile prieteneşti din propria noastră casă să fie profunde, sincere şi calde, trebuie să fie formate de părinţi, care ajută sufletele să se apropie. Nu este pe lume prietenie mai curată, mai bogată şi mai roditoare decât în familie, dacă dezvoltarea acestei prietenii este direcţionată aşa cum trebuie.

Creșterea copiilor – responsabilitatea și meritul părinților

Nu este merit în a naşte ori a te naşte. Merit înaintea lui Dumnezeu este a educa un copil şi a-l face bun membru al familiei.

Cel care se găseşte sub jurământul căsătoriei, acolo să şi rămână!

Ce se întâmplă cu Taina lui Dumnezeu? Ce se întâmplă cu tot ceea ce s-a săvârşit în numele Sfintei Treimi? Preotul rosteşte: „Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Nu sunt glume aceste cuvinte. Nu este o joacă, deşi oamenii tratează căsătoria superficial!

Legătura soților se face în Ceruri, pentru vecie

Căsătoria este unirea a două jumătăţi într-un întreg. Două vieţi sunt legate cu o legătură atât de strânsă, încât nu mai sunt două vieţi, ci una. Atât soţul, cât şi soţia poartă până la sfârşitul vieţii sfinţita răspundere pentru fericirea şi supremul bine al celuilalt.

Personalitatea fiecăruia este bucata de pământ încredințată lui pentru a o lucra, curăți și a o face să rodească

Lucrând cu noi înșine, lucrăm pentru întreg, pentru întreaga Biserică, pentru Capul ei, Mântuitorul Care S-a jertfit.

De ce unii soți primesc mai târziu copii de la Domnul?

S-ar putea pune o îndreptăţită întrebare: De ce Dumnezeu nu i-a dezlegat stârpiciunea Sarei la tinereţe, ci tocmai la adânci bătrâneţe?

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” - Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Nu putem ajunge în Rai fără osteneli şi întristări

Din Pateric aflăm că vechii asceţi, când pentru o perioadă nu aveau nici o greutate sau nici o ispită, ziceau, cu nelinişte, că „i-a uitat Dumnezeu” şi se simţeau în siguranţă numai atunci când dragostea lui Dumnezeu le trimitea încercări.

Pagini