responsabilitate
 

Ceea ce spunem rămâne veșnic.
___   Maica Gavrilia Papaiannis

Cu ordinul „Înainte, marş! Urmează-mă ca să te mântuieşti!” nu faceți nimic în educația copiilor!

Datoria părinților este să dezvoltați în copii gustul spre bine şi să îi învăţaţi să înţeleagă ce este păcatul, ce este bine şi ce este rău.

Părinţii pot insufla copilului dragostea către bunătate

Omul este nevoit să trăiască în mijlocul multor şi feluritelor ispite, atunci devine foarte important pentru el să poată înţelege singur ceea ce este corect şi ceea ce nu este corect. Pentru aceasta, părinţii trebuie să-i insufle copilului dragostea către bunătate şi un sentiment lăuntric care să-l ajute să recunoască ispita şi să treacă peste aceasta.

Ce așteaptă răposații noștri de la noi?

Rugăciunea este firul care ne leagă de cei dragi care se află dincolo, este o posibilitate de a îndeplini datoria dragostei, căci foarte adesea omul care își pierde o rudă, un prieten, încearcă un sentiment de vinovăție și vrea să mai facă ceva pentru ei, să compenseze pentru faptul că nu le-a dat aici destulă dragoste. Și acum are toate posibilitățile să facă asta. Trebuie să meargă cât mai des la biserică, să dea pomelnice pentru răposați, să citească acasă Psaltirea pentru ei, să facă milostenie spre odihna lor și, în general, să-i pomenească mereu la rugăciune.

Lucrul cel mai important este să ne creştem copiii în Domnul

Dacă vrei să fie bogat, învaţă-l pe copilul tău să dispreţuiască banii. Bogat nu e acela care are nevoie de bani mulţi şi e înconjurat de multe lucruri, ci acela care nu are nevoie de nimic.

Nașii sunt datori să poarte grijă de finii lor

Dacă este vorba de o imposibilitate obiectivă, legată de distanţa dintre naș şi fin, de greutăţile profesionale ale unora dintre adulţi sau de alte motive, naşul ar trebui mai degrabă să fie rugat să facă rugăciuni pentru finul său.

Educația copilului trebuie să se bazeze pe consensul părinților asupra regulilor

Divergențele dintre părinți constituie unul dintre cei mai puternici factori ce traumatizează psihic copilul – și chiar dacă părinții nu se ceartă în fața lui (sau din cauza lui), ci există divergențe în ceea ce privește cerințele față de el, aceasta este oricum o povară excesivă pentru sistemul nervos al copilului.

Botezul, haina pe care o purtăm și ne poartă

Botezul este prima Taină prin care intrăm în Biserică, dar nu este o slujbă care se sfârșește, ci una care lucrează continuu. Chipul Domnului din noi, acoperit de mulțimea de păcate, de boli și de neputințe, este restaurat și ne restaurează. Prin pocăință și recunoștință. Prin plâns și bucurie. Prin drag și dor care doare. Ne-am botezat în Hristos, ne-am îmbrăcat în Hristos. Botezul nu este doar un prim pas pe calea către El, este începutul și chiar calea, purtăm în noi Chipul după care să devenim dumnezei, pășim cu El, ne conduce și ne lăsăm conduși.

Îngrijeşte-te de sufletul copilului tău şi restul va veni de la sine

Îngrijeşte-te de sufletul copilului tău şi restul va veni de la sine. Dacă sufletul nu e bun, atunci nu-i folosesc lui la nimic averile. Dar dacă sufletul îi e întărit în credinţă, plin de virtute şi curat, atunci nici chiar sărăcia nu-l poate vătăma.

Prima îndatorire a nașilor față de finii de botez

Când se botează pruncii, naşii fac pentru ei lepădările şi făgăduinţele, pentru că pruncii nu pot singuri să facă asta; după aceea, ei trebuie învăţaţi tainele şi poruncile credinţei – pe când adulţii fac singuri lepădările şi făgăduinţele.

Pagini