responsabilitate
 

Exigențele și responsabilitățile slujirii preoțești

Episcopul sau preotul sunt păstorii turmei și așadar călăuză, cel care arată calea de urmat și se îngrijește de fiecare păstorit al său în necazurile și nevoile sale. Trebuie ca acela ce este cap, ochi și gură trupului să fie teafăr, pentru ca și trupul întreg să fie teafăr, după cum spune Teodor de Mopsuestia.

Un copil strivit de condiționări ajunge un adult care nu îndrăznește să-și trăiască propria viață

În unele familii, atunci când dragostea este condiționată de o jertfă neasumată, când copilului i se transmit mesaje precum „dacă m-ai iubi, ai sta cu mine, în loc să pleci la joacă” sau „pentru tine m-am sacrificat, ar trebui să...”, copilul crește adesea cu o frică teribilă de a-și expune gândurile și sentimentele. Efectele asupra adultului de mai târziu sunt dureroase.

Lecția de smerenie dată de Sfântul Spiridon unui episcop

Acestea zicând, a ieşit din biserică înaintea tuturor şi n-a făcut un rău cu acestea, deşi era prea simplu cu învăţătura; căci pe Trifilie, care se îngâmfa cu frumuseţea vorbirii sale, ruşinându-l puţin, l-a învăţat smerita înţelepciune şi blândeţea.

Libertatea atrage după sine și responsabilitatea

Dumnezeu nu vrea să ne aducă cu sila în Rai. Căci dacă noi am intra acolo cu răutatea în suflet, am pleca din nou ca Adam, deşi acesta nu era rău ca noi. Ba chiar de-am intra, nu în sânul lui Avraam, ci în însuşi sânul lui Iisus, L-am vinde ca şi Iuda, dacă nu ne curăţim inima de vicleşug.

Nu este pe lume prietenie mai curată și mai sinceră decât între frați

Relaţiile prieteneşti din propria noastră casă să fie profunde, sincere şi calde, trebuie să fie formate de părinţi, care ajută sufletele să se apropie. Nu este pe lume prietenie mai curată, mai bogată şi mai roditoare decât în familie, dacă dezvoltarea acestei prietenii este direcţionată aşa cum trebuie.

Când soții se iubesc, toate celelalte vin de la sine

În familie, cel mai important este să existe dragoste, grijă reciprocă și respect. Atunci când soții Îl așază pe Hristos în centrul existenței lor, peste casă și familie revarsă Dumnezeu binecuvântările Sale.

Despre folosul harului în viața civică a intelectualilor

Cauzele publice se apără cu folos pe bază de decizii, nu de sentimente. Discerni ce e bine, ce poate fi făcut, decizi ce vrei și ce e rațional să faci ca să atingi ceea ce ți-ai propus. Sentimentele și emoțiile trebuie ținute în frâu în viața publică. Faptul că au existat cândva sau încă mai există motivații personale nu e de arătat altora. Lucrezi pentru ceilalți, nu pentru tine.

Nimeni nu poate hotărî în locul nostru, nici măcar Dumnezeu: căsătorie, călugărie sau celibat?

Pe măsură ce intru în Hristosul Care Se luminează, ce mai contează dacă sunt monah sau căsătorit? În câte rânduri n-aţi văzut voi înşivă monahi slujind familiei cu maximum de abnegaţie şi căsătoriţi slujind călugăriei, monahismului, cu maximum de abnegaţie? Când faci un lucru în Hristos, acela se adresează Bisericii întregi şi cuprinde Biserica întreagă.

Postul în viaţa copiilor noştri

Copiii nu vor fi obligaţi să respecte cu asprime toată pravila postului, dacă nu le va fi pe plac. În acest caz, postul nu ar aduce niciun folos sufletului, ci doar l-ar înăspri. Mântuitorul a spus: „...milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9, 13).

Avem responsabilitatea de a iubi

Fiecare făptură umană trebuie să le iubească pe toate celelalte făpturi umane – bărbat sau femeie sau copil, bogat sau sărac, sclav sau liber, prieten sau duşman, creştin sau necreştin, sfânt sau păcătos – nu doar în virtutea faptului că împărtăşim aceeaşi fire, ci pentru că ne împărtăşim din aceeaşi lume şi din acelaşi soare şi din aceeaşi ploaie şi din acelaşi Dumnezeu. 

Pagini