responsabilitate

Divorțul și relaţiile dintre părinţi şi copii

Copiii sunt neputincioşi, dar prin iubirea lor ei sunt în stare să păstreze familia. Când un copil cu o mână ţine pe mama, iar cu cealaltă pe tata, trebuie să ai o inimă de piatră ca să te hotărăşti să divorţezi. Divorțul este o încercare şi pentru copii.

Grija de părinți să existe în toate împrejurările vieţii, până la moarte și dincolo de ea

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, deoarece calea ta, de la naştere şi până în ziua de astăzi, este asigurată de strădaniile părinţilor. Ei te-au primit chiar şi atunci când toţi prietenii îţi întorceau spatele ca unui necurat şi neputincios. Ei te vor primi chiar şi atunci când toţi te vor lepăda.

Responsabilitatea în timpul sarcinii ‒ tot ce face mama își lasă amprenta în copil

Asupra copilului trebuie să se facă rugăciune. Femeia însărcinată trebuie să se roage, trebuie să se spovedească, să se împărtăşească, fiindcă tot ce se întâmplă cu ea, se întâmplă şi cu copilul pe care ea îl aşteaptă.

Printre nuanțe – pictăm sau mâzgălim destinele copiilor noștri?

Atunci când patimile sunt tratate drept virtuți, iar virtuțile par îndeletniciri rușinoase, este evident că vremurile au devenit pe măsura persoanelor care le croiesc: superficiale și găunoase. Între zări prea viu colorate pentru a fi reale, printre obiecte de recuzită, trăim dezamăgiri cotidiene și ne creștem copiii fără a ne preocupa de efectul pe care inversarea ori amestecarea valorilor, după un model cvasicromatic, îl va avea asupra viitorului nostru. Asupra devenirii lor – încorsetată de reguli adoptate adesea, „pe genunchi” și supuse nuanțării, interpretării, eludării.

Cele trei puteri ale sufletului

Toate patimile nu sunt altceva decât expresia unei fundamentale „îndrăgostiri de sine” („philautia”) a creaturii, care perverteşte iubirea de Dum­nezeu într-o iubire exclusivă de sine.

Încurajaţi copiii să-i ajute pe cei mari la diverse treburi

Atunci când încurajăm copiii să participe la mici treburi în gospodări, ei vor dobândi simţul răspunderii şi nu vor trăi doar pentru ei înşişi. Vor putea învăţa să aprecieze munca plină de sacrificiu a părinţilor pentru ei.

Nu este pe lume prietenie mai curată și mai sinceră decât între frați

Relaţiile prieteneşti din propria noastră casă să fie profunde, sincere şi calde, trebuie să fie formate de părinţi, care ajută sufletele să se apropie. Nu este pe lume prietenie mai curată, mai bogată şi mai roditoare decât în familie, dacă dezvoltarea acestei prietenii este direcţionată aşa cum trebuie.

De ce unii soți primesc mai târziu copii de la Domnul?

S-ar putea pune o îndreptăţită întrebare: De ce Dumnezeu nu i-a dezlegat stârpiciunea Sarei la tinereţe, ci tocmai la adânci bătrâneţe?

Creșterea copiilor este cea mai înaltă artă

Buna educație a copiilor de la vârsta prunciei este prin excelență lucrarea mamei, care urmărește dezvoltarea caracterului și buna lor creștere, în special în ceea ce privește mântuirea sufletului lor nemuritor.
A iubi nu se poate reduce la un sentiment – pe care-l ai sau nu – ci este o lucrare, o alegere de viaţă.
___   Pr. Constantin Sturzu

Pagini