Aromaterapia este o ramură a fitoterapiei care prezintă formele de utilizare a uleiurilor eterice şi a extractelor alcoolice din plantele aromatice, în scopul prevenirii şi vindecării multor boli. Acţiunea terapeutică a acestor plante se bazează pe conţinutul ridicat în uleiuri eterice (volatile), plăcut mirositoare, dovedite a fi cu mare eficienţă în prevenirea sau profilaxia unor boli infecţioase, provocate de microorganisme sau de paraziţi, precum şi ca tratament la bolnavii alergici la antibiotice.

Prin bogăţia conţinutului în fenoli (carvacrol, eugenol, timol), alcooli alifatici (citronelol, geraniol, nerol), aldehide (citronelal) şi cetone (mentonă), uleiurile eterice din plante au evidente efecte antiseptice şi bactericide contra unei multitudini de agenţi patogeni infecţioşi, precum şi alte efecte (antitoxice, antifermentative, colagoge, vermifuge), inclusiv proprietăţi hormonale.

Modul de administrare a acestor produse este foarte variat, în funcţie de afecţiuni şi de localizarea lor. În tratamentele interne, uleiurile brute se diluează, în mod obligatoriu, cu soluţii alcoolice, miere de albine sau uleiuri vegetale. În tratamentele externe sunt folosite sub formă de loţiuni, unguente, aerosoli, inhalaţii sau adausuri în băi generale sau locale.

Terapia cu arome ţine seamă, în primul rând, de proprietatea acestora de a înlocui o gamă largă de antibiotice, fiind mai eficiente decât acestea şi, totodată, înlăturând consecinţele negative ale tratamentelor de lungă durată cu excese de antibiotice. De altfel, este cunoscut că administrarea prelungită a antibioticelor pe cale orală poate contribui la apariţia unor micoze buco-faringiene (ex. Candida), respiratorii sau digestive, foarte greu de tratat.

Majoritatea plantele aromatice acţionează asupra germenilor patogeni, inclusiv asupra bacteriilor rezistente la antibiotice. Aceste proprietăţi complexe (antiseptice, bactericide, bacteriostatice, antifermentescibile etc.) se găsesc în uleiurile din foarte multe plante aromatice autohtone (conifere, busuioc, isop, cimbru, salvie, muşeţel, mentă, roiniţă, lavandă, ienupăr) sau în speciile importate (piper, scorţişoară, cuişoare, eucalipt, chiparos, rozmarin).

Numărul plantelor aromatice cu conţinut ridicat în uleiuri eterice este de câteva sute, iar numărul reţetelor aromoterapeutice poate fi estimat la câteva mii, utilizate pe toate meridianele globului.

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.