România e o școală după furtună...! Cu geamurile vraiște, de parcă au trecut prin ea numai oameni care nu iubesc școala asta...! În vremurile grele, anevoioase, unii oameni cad, se prăbușesc, nu se mai recunosc, cad din rău în mai rău. Puțini dintre cei ce rămân învață, însă, ceva din furtună și suferință. Puțini sunt cei ce se luminează, mulți cei care se pierd. Așa-i firea omului, se salvează după puteri, după calități, după înzestrare. Și cum spune un Sfânt Părinte: „Adevărata valoare a omului, ceea ce îl face pe om cu adevărat om și îi dă valoare proprie, nu sunt capacitățile fizice sau intelectuale, ci harul de a participa la Învierea lui Hristos, puterea de a muri și de a trăi în prezent viața veșnică. Cel ce-și iubește viața o va pierde, iar cel urăște viața pe lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică”.