Rugăciunea de la finalul slujbei Cununiei

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Rugăciunea de la finalul slujbei Cununiei

Nunta constituie o naștere a celor doi în Trupul unic al Bisericii și începutul eternei lor călătorii către Împărăția veșnică. Pentru „lupta cea bună” ce au luptat, călătoria pe care o au de săvârșit și pentru credința pe care o au de păzit, Dumnezeu le-a gătit „cununa dreptății”.

„Binecuvântează intrările și ieșirile lor, înmulțește cu bunătăți viața lor, primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără prihană”. Rugăciunea din care face parte și acest fragment citat, ce se citește spre finalul Tainei Cununiei, după ce a avut loc ridicarea cununiilor de pe capetele mirilor, și care practic încheie slujba Cununiei, sintetizează elementele principale ale acestei Sfinte Taine.

Unul dintre aceste elemente principale este acela că Biserica se roagă„înmulțească cu bunătăți viața lor”. În Taină, omul își depășește propria condiție, condiția umană, și deși este și o realitate terestră, nunta constituie o naștere a celor doi în Trupul unic al Bisericii și începutul eternei lor călătorii către Împărăția veșnică. Pentru „lupta cea bună” ce au luptat, călătoria pe care o au de săvârșit și pentru credința pe care o au de păzit, Dumnezeu le-a gătit „cununa dreptății”. De aceea Biserica se roagă „binecuvântează intrările și ieșirile lor... primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără prihană și neasupriți în vecii vecilor”, fiindcă pe acest drum Hristos în care s-au unit le este Pedagog.

Așa cum Dumnezeu a însoțit pașii tânărului Tobie cu înger păzitor (Tobie 3, 17) și l-a unit cu Sara (Tobie 8), pe care a păzit-o curată, neatinsă de bărbat (Tobie 3, 14), pentru a-i fi mireasă cinstită (Tobie 3, 15), așa cum a legat puterea demonului alungat de mirosul ce ieșea din cățuia arzândă cu inima și ficatul peștelui (Tobie 8, 2-3), tot așa Domnul, Care i-a făcut pe Adam și pe Eva (Tobie 8, 6), va binecuvânta căile, pașii, intrările și ieșirile mirilor și-i va păzi curați, fără prihană și neasupriți, pentru a intra în bucuria Tatălui Ceresc, unde-i așteaptă cununile pe care, simbolic, le-au primit deja.

Ceea ce au primit acum în taină, dacă vor intra în Duhul Evangheliei viața lor în Hristos și vor deveni mireasă a lui Hristos, vor primi deplin „cununa cea neveștejită a măririi” în timpul ieșirii lor, „în ziua cea neînserată” a Împărăției lui Dumnezeu.

(Pr. Dr. Vasile Gavrilă, Cununia – viață întru Împărăție, Fundația Tradiția Românească, București, 2004, pp. 219-221)