Să alegeţi oboseala trupească. Să o urmăriţi, să vă deprindeţi trup şi suflet. Viaţa noastră atârnă de voia noastră. Tot ce voim şi întocmai precum voim, putem să trăim. Cel ce face mai multă osteneală pentru Hristos – şi asta se face, de bună seamă, din dragoste dumnezeiască – atrage mai mult har. Şi când zicem osteneală, înţelegem, în afară de altele, şi rugăciunea de noapte. Mult foloseşte să vă sculaţi noaptea pentru rugăciune. Auzim şi pe Isaia: Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine (Isaia 26, 9). Şi pe David: Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş (Psalmul 101, 8). „Dimineaţa auzi glasul meu…” Dimineaţa vei auzi glasul meu, dimineaţa voi sta înaintea ta şi mă vei vedea (Psalmul 5, 4). Dumnezeule, Dumnezeule, pe Tine Te caut dis de dimineaţă (Psalmul 62, 1). Cât de frumos le spune David! Nu le spune, ci le trăieşte, se bucură de ele. Are harul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  p. 280)