În inima celui blând se odihneşte înţelepciunea, iar sufletul cel ostenitor este scaunul nepătimirii. Lucrătorii cei răi îşi vor lua plată rea, iar lucrătorilor celor buni li se va răsplăti cu plată bună. Cel ce întinde laţul altuia în laț va cădea și el. Mai bun este un ţăran blând, decât un orășean iute și mânios. Iuțimea pierde cunoştinţa, iar îndelungă răbdarea o adună pe ea. Cum este un vânt tare în largul mării, aşa este mânia în inima omului. Cel ce se roagă lui Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnică tulbură cugetul. Să nu te înveselească prea mult pe tine băutura, nici să te saturi de bucate, ca să nu se îngraşe carnea trupului tău, că apoi te vor împresura pe tine gândurile cele spurcate. (Sfântul Evagrie)

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 528)