Mereu am fost fascinat de cartea de rugăciune a bunicii Floarea. Un Ceaslov de dinainte de război, cu coperte din piele, ros pe la colțuri, cu pagini înnegrite și picurate de ceară, presărat cu zeci de semne de carte țesute de mânuțele ei, puse în locurile în care își avea rugăciunile cele mai importante. Stătea întotdeauna pe patul de sub icoanele așezate pe peretele de la răsărit. Acel pat, care de mult timp nu mai fusese folosit, devenise un mic prestol: pernele apretate, perfect așezate cu un colț în sus, erau însoțite de plăpumi, de covoare și de zestrea „de moarte”, iar în mijloc trona Ceaslovul.

O carte care, după mulțimea utilizărilor, se deschidea aproape singură la rugăciunea dorită. În zorii dimineții, cu mult înainte de răsăritul soarelui, la prânz, pe la ora cinci, la culcare și apoi la miezul nopții, acestea erau momentele în care noi, nepoții care mai înnoptam la bunica, aveam voie să ne atingem Ceaslov. Ne apropiam de el cu sfială, gândindu-ne, parcă, la generațiile care se rugaseră cu acea carte. Era un Ceaslov care mie mi-a schimbat viața…

Cred că fiecare dintre noi a avut o experiență asemănătoare și o carte de rugăciuni lipită de suflet. Mai ales cei care au trecut prin epoca de tristă amintire a comunismului, atunci când cărțile de cult, dar și cărticelele de rugăciune se găseau destul de greu. După 1990, Biserica și-a putut reînființa tipografii și edituri, iar fluxul de carte religioasă a crescut, de la an la an. Am întâlnit, însă, pe cineva care a primit în dar o carte de rugăciuni arătoasă, cu coperte din piele de căprioară, cu pagini colorate, editată în Sfântul Munte. S-a uitat la ea, a deschis-o politicos, apoi a dat-o mai departe, cadou, și s-a întors la cartea cea rufoasă pe care o avea acasă!

O carte de rugăciuni ale cărei pagini sunt roase pe la colțuri este o carte sfântă! Lacrimi și zâmbete, suferințe, nedumeriri, întrebări – dar și bucurii, toate au fost trăite cu acea carte strânsă la piept. Astfel, o carte de rugăciuni poate deveni cea mai bună prietenă.

Dar, ce te faci când prietenia o împarți cu un… smartphone? În perioada actuală, telefonul inteligent așa cum îl traducem în limba română, este obiectul fără de care nu putem ieși din casă. Dacă l-am uitat cumva, începe o mică tragedie și toată ziua ne este dată peste cap. Smartphone-urile s-au integrat foarte repede în viața noastră. În stația de autobuz, în tramvai, pe bancheta din spate a taxiului, la întâlnirea cu prietenii, chiar și la plimbarea relaxantă din parc, butonăm tastatura virtuală.

Statisticile spun că există peste 260 de milioane de telefoane mobile în întreaga Europă, iar unul din trei este un smartphone. Tot mai mulți dintre noi suntem dispuși să cheltuim o avere pentru a avea un model de ultimă generație. Nu este vina nimănui că s-a ajuns la această stare de lucruri. Noi singuri ne-am lăsat atrași în vâltoarea comunicării și, mai nou, a tot ceea ce înseamnă Social Media. Dacă am intrat în horă, este aproape imposibil să mai ieșim!

Atunci, trebuie să jucăm! Soluția? Dacă timp de rugăciune nu mai avem din cauza programului încărcat și cartea de rugăciuni poate deveni incomodă în călătoriile noastre, avem alternativa: deschidem aplicația de internet a telefonului și căutăm rugăciunea dorită!

Simplu și la obiect, am putea spune. Însă, tradiționaliștii ar putea să ne acuze că, în acest mod, se pierde starea caracteristică a rugăciunii. Și au, pe de o parte, dreptate! Se pierde tainicul, misticul, statul în genunchi, candela și lumânarea aprinsă. Toate sunt înlocuite cu atmosfera de la birou sau din tramvai, cu statul în picioare sau pe scaun.

Este o adevărată dispută legată de rugăciunile citite pe telefon. Argumente, păreri, sprâncene încruntate... parcă nu ar fi tot vorbirea cu Dumnezeu, Cel care ne știe așa cum suntem, cu minusurile și plusurile noastre. Un părinte contemporan a dat un răspuns care poate constitui o împăcare a celor două părți: când simți imboldul rugăciunii, când ai nevoie să vorbești cu Dumnezeu, nu aștepta să ajungi acasă, să te închizi în cameră și să aprinzi candela. Ai la dispoziție rugăciunile pe care le știi pe de rost, rugăciunea lui Iisus și, dacă sufletul nu se liniștește, deschide telefonul fără nicio problemă și caută-ți acolo rugăciunile! Mai mult, era informațională - prin intermediul internetului - ne poate pune la dispoziție rugăciuni pe care nu le găsim în cărți. În special Acatistele sfinților canonizați recent, ale sfinților din alte țări ortodoxe și de pe alte continente - toate sunt doar la un clic distanță!

Acesta poate fi un mare avantaj pentru creștinul contemporan însă, continuă duhovnicul, el nu înlocuiește în niciun caz participarea la dumnezeiasca Liturghie. Trebuie să ne găsim și momentele de liniște din fața icoanei și a candelei, din cămăruța sufletului nostru!

Când sufletul ne dă ghes de rugăciune, nu contează dacă o spunem din minte, dacă o citim de pe hârtie sau de pe ecranul unui calculator sau al unui telefon, dacă o auzim spusă de altcineva. Ceea ce contează este ca mintea și inima să alerge la Dumnezeu și la ajutorul sfinților!

Un lucru care dă dependență, precum smartphon-ul, poate avea și o întrebuințare benefică. Îl putem recalibra duhovnicește. Cred că versurile Părintelui Cleopa, scrise pentru televizor și radio sunt valabile și pentru generația smartphone:

„Nu e rău televizorul,

Ci e rău ascultătorul,

Dacă rău îl folosește

Și rău vremea-și cheltuiește.

De-i filmul folositor,

Cel de la televizor,

Și de stai la el puțin

Nu vei merge-n iad si-n chin.

De pui radio să-ți cânte,

Pentru ca să te-nfierbânte

La distracții și la râs,

Să știi că te-așteaptă plâns.

Ți-ai luat televizor

Radio și casetofon?

Apoi vezi, frate creștine,

Să le folosești în bine”.