Rugăciunea trebuie să rămână temeiul vieții și al dăinuirii ființelor raționale pentru totdeauna
Pururea pomenitul gheron Iosif a numit rugăciunea „limba veacului ce va să fie”, pe baza experienței și învățăturii sfinților Părinți că deplinătatea harului la fiecare suflet văzător este neîncetata rugăciune. De altminteri, și lucrarea îngerilor în veacurile cele nesfârșite ale slujirii lor către Dumnezeu, ce altceva este afară numai de laudă și slavoslovie, adică rugăciune?
Gheron Iosif Isihastul – Cuvânt despre rugăciunea minții
„Dacă orice cap este spre durere și orice inimă spre suspin” (Isaia 1, 5), atunci înseamnă că nu este nimeni fără peripeții și nevoi. În afară de cele pe care ni le impune însăși mântuirea noastră, un alt mod de mântuire decât rugăciunea nu există. „Mă cheamă pe Mine în ziua necazului tău și eu te voi izbăvi și tu Mă vei preaslăvi” (Psalmul 49, 16), zice Domnul. Iar David întărește mântuirea de la El, zicând: „Către Domnul am strigat când m-am necăjit și m-a auzit” (Psalmul 119, 1). Și: „A auzit Domnul rugăciunea mea, Domnul rugăciunea mea a primit” (Psalmul 6, 9). Dușmanul cel fără milă al firii noastre, păcatul, care este boldul morții și pricina a toată nenorocirea, cum îl vom împiedica și îl vom da la o parte din calea vieții noastre, fără rugăciune? „Scoală-te, Doamne, și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu spre pricina mea” (Psalmul 34, 22). Cum vom izbuti să cunoaștem și să recunoaștem voia lui Dumnezeu, care este cea dintâi și cea mai importantă țintă a noastră, ba încă și interesul nostru în viața noastră practică de zi cu zi. Fiindcă de la început Dumnezeu chemat fiind și rugat prin rugăciune, dăruiește, împarte și transmite toate făpturilor Lui. Astfel rugăciunea trebuie să rămână temeiul vieții și al dăinuirii ființelor raționale pentru totdeauna.
Pururea pomenitul gheron Iosif a numit rugăciunea „limba veacului ce va să fie”, pe baza experienței și învățăturii sfinților Părinți că deplinătatea harului la fiecare suflet văzător este neîncetata rugăciune. De altminteri, și lucrarea îngerilor în veacurile cele nesfârșite ale slujirii lor către Dumnezeu, ce altceva este afară numai de laudă și slavoslovie, adică rugăciune?
Așadar, concluzia acestui mic tratat al nostru este că rugăciunea este necesară nu doar fiecărui om, ci și în orice timp, orice loc sau mod, în care viața noastră cea cu multe valuri ne silește să ne aflăm. „În tot lucrul, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Filipeni 4, 6), zice Pavel și Domnul: „Și toate câte veți cere în rugăciune, crezând, veți lua” (Matei 21, 22).
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
Traducere și adaptare:Sursa:http://www.pigizois.net/pneumatikoi_logoi/pdf_arxeia/logos_peri_prosefxis_ger_iosif_spiliotis.pdfSite dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro