- Dacă ascultăm de preot ca de Dumnezeu, în baza faptului că Duhul Sfînt vorbeşte prin Sfinţia Sa, poate fi considerată aceasta ca idolatrie?

- Nu trebuie să ascultăm de preot ca de Dumnezeu, ci ca de omul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu. El dă harul Său slujitorilor Săi, unuia mai mult, altuia mai puţin. Noi nu credem că vreunul dintre oameni, fie el chiar sfânt, este în permanenţă sub călăuzirea Duhului Sfînt. Ca om, poate greşi. Să iubim pe acest om ca pe un slujitor al lui Dum­nezeu, şi atunci vom arăta că avem dra­goste în Hristos şi că-l vom asculta, indi­ferent de slăbiciunile lui. Dar dacă îl vei asculta ca pe Dumnezeu, implicit vei pretinde de la el să fie şi Dumnezeu, să nu facă aia, să nu facă ailaltă şi, mai ales, să nu greşească. La prima vedere, ori­ cine poate să fie „sfânt", dar în timp s-ar putea să vezi anumite lucruri care te vor dezbina în inima ta.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Dacă cinsteşti un preot cu viaţă sfântă, nu faci mare lucru. Dar dacă cinsteşti un preot cu păcate, arăţi că cinsteşti harul lui Dumnezeu care este în el". Aşadar să cinstim pe duhovnic ca pe un om ales, prin care ne poate vorbi Dumnezeu, dar să nu avem pretenţia ca tot ce va spune duhovnicul să fie întotdeauna de la Dumnezeu, pentru că pe astfel de duhovnici istoria Bisericii îi numără pe degete.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 40-41)