„Viața celorlalți prețuiește pentru mine mai mult decât eu însumi, decât propria mea viață.” Când veți ajunge să înțelegeți aceasta, nu vor mai fi neînțelegeri între voi. Dezlegarea unei probleme sau a unei încontrări nu ține nici de vreo organizare, nici de o anume purtare, ci de hotărârea de a răbda totul. Fiecare dintre noi trebuie să aibă pentru ceilalți dragostea unei mame.

Trebuie să fim cât se poate de simțitori față de nevoile celorlalți. Atunci vom deveni unul, și binecuvântarea lui Dumnezeu va fi totdeauna cu noi. Din belșug.

Trebuie să avem conștiința lui Hristos Care poartă în El întreaga lume; iată în ce constă universalitatea persoanei omenești. Cuvântul lui Hristos nu se oprește, este nemărginit.

Deci, așa cum mărturisim în Simbolul Credinței, Hristos este adevăratul Dumnezeu, Mântuitorul universului, făcătorul lui „prin Care toate s-au făcut”, cum putem noi reduce conștiința noastră la o chestiune de naționalitate, de loc, de epocă…? Eu nu cunosc un Hristos grec, rus, englez, arab… Hristos pentru mine este totul, Ființa mai presus de cosmos.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 19-20)