Mai ales, iubiţilor, să fugim de mândrie. Ea este mama tuturor păcatelor, patimilor şi viciilor. Ea ne orbeşte şi ne face mereu să rătăcim, să greşim, mereu să ne întristăm, să ne descurajăm, să ne mâhnim şi încă aici să gustăm chinurile veşnice ale iadului. De aceea să ne îndepărtăm de mândrie şi de roadele ei, dintre care cel mai păgubitor este judecarea aproapelui. Pentru mândrie şi judecarea aproapelui, Domnul ne pedepseşte cu necazuri groaznice. El chiar ne lasă să cădem în patimi ruşinoase şi nu se opreşte să ne pedepsească, până nu ne smerim.

Dacă mândria este atât de păgubitoare pentru noi, să ne străduim din toate puterile sufletului nostru să ne smerim şi ca urmare, să ne judecăm pe noi înşine. Pentru această smerenie Domnul ne izbăveşte de toate nenorocirile şi relele, ne dăruieşte Harul, pentru împlinirea neabătută a poruncilor Lui, revarsă asupra noastră toate milostivirile negrăite şi ne uneşte pe veci cu Sine, pentru a gusta încă de aici bucuriile Lui dumnezeieşti.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, pp. 191-192)