Fără de încetare să ne facem obicei a-i vizita pe sfinți și a ne atinge de racla[1] lor, și să ne închinăm cu credință la sfintele lor moaște, ca să ne atragem de acolo o binecuvântare. Căci așa cum ostașii, arătându-și rănile pe care le-au primit în luptă, vorbesc cu îndrăznire către împăratul, așa și aceștia, purtând în mâini capetele lor tăiate și, aducându-le în mijloc, pot să ceară, în chip cuvenit toate câte ar voi, de la Împăratul cerurilor.

Prin urmare, cu multă credință și cu multă râvnă să alergăm într-acolo pentru ca din vederea minunilor sfinților acestora și din cugetarea la luptele lor și din toate celelalte, primind multe și mari comori, să putem ca și această viață să o petrecem în chip plăcut lui Dumnezeu și, cu mult câștig și dobândă, să plutim către limanul acela lin și să dobândim Împărăția Cerurilor, cu harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu al Cărui Părinte și împreună cu Duhul Sfânt, fie slava, puterea, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Întru lauda Sfinților mucenici, Editura Ars Longa)

[1] mormântul lor.