Dacă vrei să mergi ca să-ți descoperi gândurile tale unui părinte duhovnicesc și cauți și te folosești, atunci se cuvine ca mai întâi să te rogi lui Dumnezeu zicând: ”Doamne, Dumnezeul meu, cele ce voiești Tu și le știi că sunt spre folosul sufletului meu, acelea să le pui în gura acelui părinte ca să mi le zică mie și cuvintele lui ca din gura Ta să le primesc și să le folosesc!”

Deci să te întărești pe sine prin aceste cuvinte, de vreme ce osteneala, tăcerea și sărăcia cu reaua pătimire aduc omului smerenia, iar smerenia iartă toate păcatele. 

(Sfântul Ioan Iacob, Hrana Duhovnicească, Editura Lumină din Lumină, p. 432)