Dacă nu ne smerim cugetul și dacă nu credem neșovăielnic că suntem mici și neînsemnați, că suntem cei mai păcătoși, nu vom putea simți bucuria Învierii. Dumnezeu ascultă rugăciunea celui smerit. Doar prin smerenie se curățește inima. Fiecare virtute, strădanie și trudă are ca scop curățirea inimii. Iar smerenia este medicamentul cel mai puternic. Cerurile s-au deschis și Hristos a coborât între noi și noi, oamenii, nu ne închinăm frunțile în fața Domnului. Nu ne smerim cugetele, ci lăsăm să trăiască în noi duhul mândriei.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 26)